Browsing "Diverse"
apr. 27, 2015 - Diverse    No Comments

Limba noastră-i o comoară…

limba noastră-i o comoară

Dar nu continui cu următoarele versuri din poezia binecunoscută, pentru că nu doresc să se interpreteze ca fiind un  soi de naționalism derizoriu, așa cum din păcate se mai interpretează atunci când atunci când se aduce prea des în discuție sintagme care cuprind cuvântul român sau derivatele lui.

Ați auzit probabil de recenta campanie ”Adoptă un Ș”… Este de fapt ceea ce am adoptat și eu pe acest blog încă de la înființarea lui, folosirea diacriticelor românești, acele semne micuțe și drăguțe care dau frumusețe literelor românești, le dau specificitatea dar și sensul corect necesar unor comunicări corecte. Exceptând emailurile (datorită faptului că mulți încă nu știu să-și seteze corect programul de email și pot avea probleme de afișare a caracterelor românești), absolut tot ce scriu (pe blog, când comunic cu cineva pe rețelele de socializare, programe de mesagerie, etc) conține diacriticile românești. Modul în care se setează tastaturile le aveți chiar pe site-ul care a demarat această acțiune, adică de aici.

Evident că doar indicația de folosire a unor semne suplimentare nu garantează ceea ce mi-am dorit să transmit prin acest titlu. Limba română înseamnă mult mai mult decât asta. Înseamnă în primul rând înfierarea deformării ei prin traducerea proastă a cuvintelor din altă limbă sau prin folosirea în exces a cuvintelor din limba engleză, creând așa numita romgleză, de la care ți se încrețește pielea atunci când auzi exprimări de genul ”nu face sens” sau ”trebuie să facem asta ASAP” sau ”filmul ăsta are viteza mare” (referindu-se la sensibilitatea filmului fotografic) sau ”ce sunet are shutter-ul ăsta”, etc, etc, etc. Recunosc, sunt foarte multe cuvinte preluate ca atare din engleză fără a avea un corespundent direct în română. De exemplu ”blog” sau ”mouse” sau multe altele. Dar acolo unde avem o traducere mai mult decât elementară, de ce trebuie să maltratăm limba română, de ce trebuie corcită în halul ăsta? Ce este așa de greu să zici ”declanșator” în loc de ”shutter” sau ”a previziona” în loc de a ”forcasta” sau ”a personaliza” în loc de ”a customiza”, ”a distribui” în loc de a șerui”, ”a-l sprijini” în loc de ”a-l suporta” pe X, ”a focaliza” în loc de ”a focusa”, ”vizor” în loc de ”viewfinder”, etc, etc, etc. Exemplele sunt numeroase și nu sunt folosite doar în rândul corporatiștilor, din păcate au început să fie folosite în rândul multor persoane, mai ales dintre cele care au tangență cu tehnologia informației cu tehnica în general și, din nefericire, mulți dintre aceștia fiind tineri și foarte tineri. Ce se va întâmpla cu ”limba noastră-i o comoară” habar nu am, însă nu-i a bine.

O altă categorie a celor care violează limba română o constituie cea care uzitează de grave greșeli gramaticale, de care nici nu mai sunt conștienți, exemple mai mult decât cunoscute fiind utilizarea greșită a cuvântului ”decât” în propoziții afirmative, a doi de ”i” în cuvinte care se scriu cu un singur ”i”, a folosirii predicatului la singular când subiectul este la plural, a folosirii greșite a lui ”care” în loc de ”pe care” și așa mai departe.

Nu vreau să par ipocrit, nu sunt nici pe departe cel care întruchipează perfecțiunea în ceea ce privește folosirea limbii române. Nici nu mai am habar de ceea ce am învățat prin școală, mă îngrozesc când am citit prin cărțile lui fiu-meu despre ”predicativă suplimentară” sau de ”completivă indirectă” sau de ”apozitivă”. Mă îngrozesc și de faptul că școlarilor li se umple capul cu o grămadă de chestii de tipul ăsta,  nu știu cât de folositoare până la urmă pentru că între ei discută tot în romgleză sau cu texte de tipul ”am decât un 10 la română”. Recunosc, mai greșesc și eu, mă mai încurc într-o exprimare defectuoasă, mai bag un pleonasm pe ici și pe colo, însă dorința mea este de a mă corecta permanent. De asta urmăresc și citesc unele site-uri care și-au dedicat articolele în a arăta greșelile mai des întîlnite sau chiar folosite de o viață întreagă, fără să realizăm câtuși de puțin că este o formă greșită. De exemplu ”eu vroiam” în loc de ciudatul ”eu vream”, reieșit dintr-o combinație între verbul ”a vrea” și ”a voi”, cred că este folosit de mai mult de 80% din populația României, cel puțin în vorbire, poate mai puțin la scriere, existând un control mai riguros. Sau de exprimarea extrem de des folosită ”îmi cer scuze”, ce să mai zicem?

Recomand tuturor celor care (mai) cred în sintagma ”limba noastră-i o comoară” următoarele site-uri. Dacă mai știți și altele, rog să mi le precizați și mie. 🙂

dexonline.ro

scri.ro

diacritica.wordpress.com

www.diacritice.com (util pentru convertirea unui text fără diacritice într-unul cu diacritice)

www.scriuromânește.net


Marcel Eremia, luni 27 aprilie 2015 la ora 10:30

 

apr. 15, 2015 - Diverse    6 Comments

Supraviețuirea sau lupta în natură. Episodul 2.

Onix și Opelina

Scriam aici despre cele două pisici care ne-au vitalizat curtea cu ceva timp în urmă. Între timp ne-a părăsit și cea de a doua felină, în aceleași împrejurări obscure, fără să lase vreun bilețel de adio sau de reproșuri pe care, eventual, le-ar fi avut.

De curând, în urma unor solicitări prin cercul nostru de prieteni, am avut promisiunea primirii unui pui de mâță. Datorită unei oferte bogate, ne-am putut permite o listă clară și plină de detalii: gri (ne-am săturat de negru), să fie motănel (nu am avut motive speciale), deștept (am înțeles că ar fi mai bine decât să fie prost), frumos (să rupă inimile pisicimii din cartier), să știe să scrie (în eventualitatea în care ne părăsește să ne scrie și de ce), să mănânce ce-i dăm (să nu ceară să-i dăm caviar, ăla-l lăsăm pentru câinii de la țară), să nu fie batjocorit și umilit de vrăbii (cum a pățit-o Trepied) și lista continuă cu clauze secrete, cum ar fi aceea ca motănelul primit să aibă cei șapte ani de acasă sau toate cele nouă vieți (sau câte or fi) neconsumate!

În drumul către noi a prietenilor care ne aduceau motănelul, timp în care se bifau una câte una toate solicitările noastre de pe listă, zic ei, se aude un mieunat din mașină, foarte diferit de cel al motănelului care stătea cuminte într-o cutiuță. Se dă șoferul din mașină și dă să caute sursa mieunătoare de jur împrejurul mașinii, pentru că în interior căutase deja și nu găsise nimic în afara unei fețe mirate de motănel gri (îmbrăcat în pijama cu dungi), care zicea că nu el face așa și se mai jura că nu știe nimic. O față cu mult mai puțin mirată și mult mai puțin speriată decât cea a prietenului nostru care descoperise că sora albă a motănelului urcase și ea în mașină, dar nu pe intrarea normală cum ar face toată lumea, fiind probabil deja închisă după ce luase această hotărâre și nu a găsit alt loc mai potrivit pentru un pasager clandestin decât compartimentul motorului, da, ăla urât mirositor, pufăitor și zgomotos, cu ventilator și cureaua aia care macină tot ce găsește în drum. Din fericire, i-a fost scris să parcurgă fără probleme restul de drum până la noi, în cel mai confortabil loc din mașină și lângă cel mai bun frățior pe care-l mai avea. Și ca să fie sigur că nu va face cale-ntoarsă, prietenii noștri ne-au sunat imediat după descoperirea făcută, să ne pregătim intens pentru că lista respectivă va suferi câteva modificări majore, în primul rând că nu-s patru ci opt picioare de încălțat! Asta este supraviețuirea în natură! Onix (după culoarea) și Opelina (de la marca) mașinii care a salvat-o!

Onix și Opelina

Sunt firi extrem de diferite, ea foarte activă, curioasă, fără teamă, el, curios și el dar temător, frumos de te face praf dar mai puțin sigur pe el, mai puțin sportiv, ce mai, un Don Juan în devenire…

Onix și Opelina la joacă

Cert este că de o lună-ncoace nu mai așteptăm niciun iepuraș, ne ajung cele două feline din casă, care ne distrează pe noi, pe toți din firmă dar și pe clienții care ne trec pragul. Cred că oricine ar putea să stea ore întregi să le urmărească hârjoneala, salturile (”mortale” aș fi zis în copilărie) unele foarte reușite dar mult mai multe nereușite (să încerce careva să sară de pe loc învârtindu-se în aer o jumătate de tură și căzând pe spate, să zică dacă-i bine sau nu). Doar că nu rezistă mai mult de o jumătate de oră de zbenguială, căzând apoi lat fiecare ori pe călduțul UPS al unui calculator, ori în brațele vreunui angajat sau pe scaunul acestuia dacă a făcut greșeala să-l elibereze.

Mai greu a fost când am scos felinele un pic prin curte, pe lângă disperarea lor dată de excesul de noutăți înconjurătoare s-au accentuat diferențele dintre cei doi. Ea, curioasă, îndrăzneață, era parcă pe post de aspirator prin curte, mirosind pas cu pas tot ce-i venea în drum iar el, a ieșit încet, temător, apoi a zbughit-o înapoi în casă la primul cântat al cocoșului din vecini apoi din nou, la prima mașină ce a trecut prin fața casei, apoi iar la cântatului cocoșului și tot așa era un du-te-vino al candidatului la cel mai frumos motan din cartier.

Onix fugind de zgomote, supraviețuirea în natură

Opelina

O luptă pentru supraviețuire, la nivel de specie sau chiar de individ, poate fi considerat și un nou ciclu de viață, aparent cu alte personaje dar posibil cu aceleași suflete cu care ne-am mai intersectat odată. Cine știe… Sau poate fi și o Înviere!

Da! Mi-am amintit că trebuia să vă mai spun ceva. Hristos a înviat!


Marcel Eremia, miercuri 15 aprilie 2015, la ora 10:30

Lista de fotografi români

Iată că revin la această listă, odată cu încercările modeste ale primăverii de a-și face simțită prezența și cu această ocazie să ne mobilizăm în ceea ce se numește ”curățenia de primăvară”. Deși asta-mi sună ca mobilizarea aia de demult cu ”e sâmbătă, adică e zi de baie!”, de parcă în altă zi a săptămânii era interzis corpului să se atingă de apă și săpun!

Dorința mea cu această listă a fost cea de a oferi conținut de calitate (fotografii, cugetări/eseuri/împărtășiri de experiențe proprii/texte ce merită citite, noutăți din domeniul foto, teste de aparate, etc) tuturor celor care doresc să caute să învețe din experiența altora.

Am constatat însă că foarte mulți din listă nu și-au mai actualizat blogul, unii chiar de de ani de zile sau site-ul nu mai era funcțional de cine știe când. Am un modul pe platforma worpress care mă înștiințează că un site anume este căzut și numai eu știu pe câți am anunțat că au probleme cu site-ul și să și-l rezolve altfel sunt penalizat de Google pentru ofer link-uri nefuncționale.

N-am condiționat niciodată existența link-urilor care duc către site-urilor fotografilor de inserarea blogului meu în lista lor de bloguri sau de susținerea măcar printr-un like și/sau o recenzie pe pagina de Facebook a firmei AME design, cea care mă susține în atâtea activități fotografice și fără de care nu aș putea să aduc vreun beneficiu fotografiei din România. Dar evident că apreciez suplimentar pe cei care ne susțin, măcar în formele prezentate mai sus. 🙂

Așadar, pentru ușrința schimbării am dezactivate vechea listă cu totul și am creat una nouă, pe care am început să o completez, încet, încet, după ce verific site-urile respective. De aceea rog pe cei care doresc să se (re)înscrie pe lista fotografilor români să acceseze pagina respectivă și să completeze acel formular de înscriere sau dimpotrivă, de ștergere a vreunui site care nu s-ar mai dori a fi prezent pe listă.  Rog să mă scuze cei care nu se mai regăsesc în această nouă listă, să nu o ia în modul personal, n-am nimic cu ei, a fost o variantă mult mai ușoară pentru mine de a reverifica site-urile înscrise până acum (peste vreo 300 de site-uri) prin dezactivarea vechii liste față de varianta în care aș fi luat la rând fiecare site. Toți se pot regăsi pe lista nouă prin completarea și trimiterea formularului în cauză. Nu neg însă că în acest fel văd și eu cine-mi (mai) citește blogul, 🙂 cine mi-a înscris blogul pe propria-i listă din blogul personal 🙂 și cine apreciază efortul făcut de mine printr-o apreciere a paginii firmei pe Facebook și/sau a scris o recenzie pe aceeași pagină! 🙂

Cu astea zise/scrise, aveți aici pagina cu formularul de înscriere. Nu vă ia nici un minut să-l completați! 🙂


Marcel Eremia, miercuri 11 martie 2015, la ora 10.00

Pagini:«12345678910...54»

© 2009 - 2018 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto