Limba noastră-i o comoară…

limba noastră-i o comoară

Dar nu continui cu următoarele versuri din poezia binecunoscută, pentru că nu doresc să se interpreteze ca fiind un  soi de naționalism derizoriu, așa cum din păcate se mai interpretează atunci când atunci când se aduce prea des în discuție sintagme care cuprind cuvântul român sau derivatele lui.

Ați auzit probabil de recenta campanie ”Adoptă un Ș”… Este de fapt ceea ce am adoptat și eu pe acest blog încă de la înființarea lui, folosirea diacriticelor românești, acele semne micuțe și drăguțe care dau frumusețe literelor românești, le dau specificitatea dar și sensul corect necesar unor comunicări corecte. Exceptând emailurile (datorită faptului că mulți încă nu știu să-și seteze corect programul de email și pot avea probleme de afișare a caracterelor românești), absolut tot ce scriu (pe blog, când comunic cu cineva pe rețelele de socializare, programe de mesagerie, etc) conține diacriticile românești. Modul în care se setează tastaturile le aveți chiar pe site-ul care a demarat această acțiune, adică de aici.

Evident că doar indicația de folosire a unor semne suplimentare nu garantează ceea ce mi-am dorit să transmit prin acest titlu. Limba română înseamnă mult mai mult decât asta. Înseamnă în primul rând înfierarea deformării ei prin traducerea proastă a cuvintelor din altă limbă sau prin folosirea în exces a cuvintelor din limba engleză, creând așa numita romgleză, de la care ți se încrețește pielea atunci când auzi exprimări de genul ”nu face sens” sau ”trebuie să facem asta ASAP” sau ”filmul ăsta are viteza mare” (referindu-se la sensibilitatea filmului fotografic) sau ”ce sunet are shutter-ul ăsta”, etc, etc, etc. Recunosc, sunt foarte multe cuvinte preluate ca atare din engleză fără a avea un corespundent direct în română. De exemplu ”blog” sau ”mouse” sau multe altele. Dar acolo unde avem o traducere mai mult decât elementară, de ce trebuie să maltratăm limba română, de ce trebuie corcită în halul ăsta? Ce este așa de greu să zici ”declanșator” în loc de ”shutter” sau ”a previziona” în loc de a ”forcasta” sau ”a personaliza” în loc de ”a customiza”, ”a distribui” în loc de a șerui”, ”a-l sprijini” în loc de ”a-l suporta” pe X, ”a focaliza” în loc de ”a focusa”, ”vizor” în loc de ”viewfinder”, etc, etc, etc. Exemplele sunt numeroase și nu sunt folosite doar în rândul corporatiștilor, din păcate au început să fie folosite în rândul multor persoane, mai ales dintre cele care au tangență cu tehnologia informației cu tehnica în general și, din nefericire, mulți dintre aceștia fiind tineri și foarte tineri. Ce se va întâmpla cu ”limba noastră-i o comoară” habar nu am, însă nu-i a bine.

O altă categorie a celor care violează limba română o constituie cea care uzitează de grave greșeli gramaticale, de care nici nu mai sunt conștienți, exemple mai mult decât cunoscute fiind utilizarea greșită a cuvântului ”decât” în propoziții afirmative, a doi de ”i” în cuvinte care se scriu cu un singur ”i”, a folosirii predicatului la singular când subiectul este la plural, a folosirii greșite a lui ”care” în loc de ”pe care” și așa mai departe.

Nu vreau să par ipocrit, nu sunt nici pe departe cel care întruchipează perfecțiunea în ceea ce privește folosirea limbii române. Nici nu mai am habar de ceea ce am învățat prin școală, mă îngrozesc când am citit prin cărțile lui fiu-meu despre ”predicativă suplimentară” sau de ”completivă indirectă” sau de ”apozitivă”. Mă îngrozesc și de faptul că școlarilor li se umple capul cu o grămadă de chestii de tipul ăsta,  nu știu cât de folositoare până la urmă pentru că între ei discută tot în romgleză sau cu texte de tipul ”am decât un 10 la română”. Recunosc, mai greșesc și eu, mă mai încurc într-o exprimare defectuoasă, mai bag un pleonasm pe ici și pe colo, însă dorința mea este de a mă corecta permanent. De asta urmăresc și citesc unele site-uri care și-au dedicat articolele în a arăta greșelile mai des întîlnite sau chiar folosite de o viață întreagă, fără să realizăm câtuși de puțin că este o formă greșită. De exemplu ”eu vroiam” în loc de ciudatul ”eu vream”, reieșit dintr-o combinație între verbul ”a vrea” și ”a voi”, cred că este folosit de mai mult de 80% din populația României, cel puțin în vorbire, poate mai puțin la scriere, existând un control mai riguros. Sau de exprimarea extrem de des folosită ”îmi cer scuze”, ce să mai zicem?

Recomand tuturor celor care (mai) cred în sintagma ”limba noastră-i o comoară” următoarele site-uri. Dacă mai știți și altele, rog să mi le precizați și mie. 🙂

dexonline.ro

scri.ro

diacritica.wordpress.com

www.diacritice.com (util pentru convertirea unui text fără diacritice într-unul cu diacritice)

www.scriuromânește.net


Marcel Eremia, luni 27 aprilie 2015 la ora 10:30

 

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Citește articolul precedent:
Fum la o expoziție de fotografie!

De la Andrei Bîrsan citire: ”Care este legătura dintre fotografie, cotidian şi detaliile care fac...

Supraviețuirea sau lupta în natură. Episodul 2.

Scriam aici despre cele două pisici care ne-au vitalizat curtea cu ceva timp în urmă....

De la lume imagini luate, înapoi la lume tablouri printate date!

Recuperare tablouri printate la AME design! Mai întâi însă, tuturor celor care sărbătoresc în aceste...

Închide