Sau mai exact doar o parte din el, pentru că Maramureș înseamnă mult mai mult decât ceea ce am vizitat noi. În principiu, vizita noastră din această zonă s-a conturat pe trei obiective principale:

– Mocănița de pe Vaser;

– Muzeul Memorial din Sighetu Marmației;

– Tradițiile locului (mănăstiri, biserici, meșteri populari, etc).

Drumul cu mocănița constituie o experiență interesantă, nu doar prin ineditul mijlocului de transport dar și prin peisajele prin care purtătorul de fum și țăcăneli ritmate te duce. Mai tot drumul am stat la fereastră, încercând să fotografiez câte ceva mai deosebit, ajutat de viteza molcomă a trenului, având timp destul de mult pentru observare și compunere a cadrelor fotografice.

Am fost plăcut surprins de organizarea exemplară a acestei acțiuni, în gara forestieră din care pleacă trenul fiind și un loc de parcare imens, umplut în scurt timp de mașinile celor care urmau să călătorească cu mocănița. Detalii legate de tarife, orar, facilități și hartă aveți pe pagina celor de Căile Ferate Forestiere Vișeu. Eu nu vreau decât să vă recomand cu multă căldură să vă faceți timp și pentru o astfel de călătorie.

Vizita  de la Muzeul Memorial din Sighet a fost apăsătoare, însă nu de la atmosfera sumbră datorate ploii din aceea zi, ci evident datorită răscolirii în zona neagră, destul de recentă, a istoriei României, mai ales datorită faptului că efectele nefaste ale acelei perioade se regăsesc și în ziua de astăzi. De la mentalitățile învechite ale multor români, până la nedreptățile făcute atunci și nerezolvate nici până acum, cu torționari nejudecați și nepedepsiți care trăiesc bine mersi și astăzi. Este nevoie mai mult decât necesar de un proces corect și complet al comunismului nu de bifarea unei mascarade populiste, făcute de ochii lumii de către unul dintre beneficiarii din sistem.

O promovare a acestor muzee dar și o informare mai completă în cărțile noastre de istorie a acestei perioade ar fi binevenite. Sunt unul dintre aceia care preferă să se uite înainte și nu înapoi dar aceste fapte oribile nu trebuie uitate. Și nici iertate, din punctul meu de vedere, pentru că oribilitățile făcute de comuniști sunt similare cu cele făcute de naziști/fasciști. Ba chiar mai crunte, dacă ne aducem aminte că aceste crime au fost îndreptate împotriva propriilor popoare sau dacă ne gândim la durata istorică a acestor forme de exterminare a conștiinței umane, mai ales a elitelor unei societăți. Sub nici o formă nu sunt un apărător al nazismului/fascismului dar când văd câtă ipocrizie este în jurul nostru, pe plan mondial chiar, cât de hulit este sistemul nazist și cum se leapădă lumea de el, însă ce bine este acceptat cel comunist și nu se dezice nimeni de el, mă apucă nervii…

Cel de-al treilea obiectiv al vizitei noastre prin Maramureș s-a concretizat prin vizitarea Cimitirului Vesel (păi cum altfel!), a unor mănăstiri, mai ales din cele cu un anume renume, dar și prin vizitarea unor meșteri populari renumiți din zonă, care ne-au uimit prin măiestria cu care transformau lemnul ordinar (vorba vine) într-un obiect deosebit.

Tradiția în Maramureș are o semnificație deosebită. Rar contaminată de vreo componentă comercială, este în ansamblu de o puritate și o autenticitate evidentă, fiind strâns legată de ființa umană din preajma locurilor. O poveste, o utilitate specifică, o amintire legată de o persoană cunoscută, toate la un loc însuflețesc creațiile din lemn, fie ele simple jucării, fie porți imense ce te întâmpină în fața caselor.

Ca de obicei, am selectat câteva cadre e care le voi publica în foarte scurt timp pe Facebook. Vizionare plăcută vă doresc! 🙂

.

Marcel Eremia, luni 21 iulie 2014 la 10.00