Acum o săptămână și ceva ne-am întors dintr-o (relativ) scurtă plimbare prin țară, având următoarele localități cu găzduire temporară: Lacu Roșu, Săcel și Turda. Fiecare cu zonele specifice de vizitat și cu amintiri de neuitat. Na că am produs și o rimă!

Avem locuri frumoase prin țară și ar merita mai mult să fie vizitate dacă ar fi și drumurile astea mai bine făcute sau chiar făcute! Îmi vine iar să vorbesc ”frumos” despre viziunea miniștrilor noștri ai transporturilor și despre furăciunea din domeniu dar mai bine să nu mă enervez chiar de la începutul săptămânii. Noroc cu peisajele și chiar cu oamenii locurilor, care-ți mai șterg din memorie gândurile de bine adresate autorităților, fie ele locale, fie ele centrale.

Prima haltă a fost făcută prin ținutul Kurtos Kalacs-ului, al cartofului, al peisajelor magnifice ardelene și al porții de legătură între Ardeal și Moldova. Ne-am cazat în localitatea Lacu Roșu și ne-am plimbat prin împrejurimile lacului iar a doua zi am tras și o fugă dincolo de munți, în județul Neamț, prin Bicaz și Parcul Național Ceahlău, trecând și pe la schitul Sfântul Ilie (Cerabuc), coborând apoi la Durău.  De la Izvoru Muntelui până la Durău, drumul l-am făcut lejer cu mașina, pe unul rezonabil de bun, mai ales că era prin pădure. Este impresionant și traseul prin Cheile Bicazului, excelent loc turistic de făcut la pas, plin de tarabe cu tot felul de prostioare de adus aminte după o astfel de călătorie, asta numai dacă obiectele proaspăt luate nu-și vor găsi obștescul sfârșit într-un colț al debaralei, lângă celelalte amintiri, din alte călătorii…

În cele cca 30 de minute cât am rămas la mașină și am așteptat pe ceilalți doi pasageri ai mei să se întoarcă, de la tarabele înșirate pe vreo 60 de metri din Cheile Bicazului am putut stabili câteva date statistice interesante:

– o medie de 12 mașini parcate la un moment dat, cu timp mediu de staționare de cca 20-25 de minute și o medie de 3 pasageri/mașină;

– 21 dintre persoanele ce vizitau tarabele erau femei, 10 erau bărbați, 3 copii iar o persoană era neidentificată din punct de vedere sexual. Unul dintre copii numărați avea mâna în gips și cânta la o trompetă. Din fericire nu era al meu, că al meu bate la tobe!

– 4 mașini din cele 12 erau cu număr de Ungaria, 2 cu număr de Neamț celelalte fiind câte una din alte județe (CT, DJ, BT, MS, CJ). Una din ele nu mai știu din ce județ era. Am îmbătrânit și eu…

– cca 30% cumpărau câte ceva, iar media cheltuielilor făcute era de vreo 40 de lei (atât am estimat că ar valora obiectele luate);

 – majoritatea femeilor purtau poșeta pe umărul drept, în diagonală;

 – culoarea roșie era culoarea dominantă a mașinilor (4 mașini), urmată de gri (3 mașini);

Cam atât am observat, dat fiind că între timp mi-au venit pasagerii și am plecat mai departe.

Pentru aceste locuri nu am avut la dispoziție decât o seară și o singură zi întreagă, următoarea zi plecând mai departe spre Maramureș. Din acest scurt popas am făcut o selecție de câteva fotografii, puse evident pe Facebook, că pe acolo circulă lumea mai des. Fiind publice, se pot vedea și de către cei care nu (mai) au (încă) cont pe FB. Asta că să anticipez orice reclamație pe acest subiect! 🙂

.

Marcel Eremia, luni 14 iulie 2014 la 10.00