miercuri, 30 iulie 2014; 10:00 - Amintiri din copilărie    2 Comments

Amintiri din copilărie (23)

amintiri din copilărie - laseri

Avertisment: nu încercați să faceți acasă, la serviciu, în parc sau oriunde altundeva, ceea ce am făcut eu! Este total inutil! 🙂

.

Încă de mic îmi plăcea să citesc cărți și reviste de tehnică. Eram abonat la revista Start Spre Viitor (sunt curios cine mai știe de revista aia…) și la Tehnium. La 13 ani am câștigat premiul întâi la un concurs de idei tehnice organizat de revista aia fără viitor luminos, primind drept răsplată un radio portabil. Încă de pe la vârsta de 11 ani aveam ceva cunoștințe de electronică, știam din ce este compus un radio, îmi plăceau la nebunie condensatoarele variabile cu aer folosite la acordul posturilor și mă minunam de diverse soluții constructive ale lor (am desfăcut o grămadă de aparate doar ca să mă uit la aceste fascinante piese, cum se mișcă plăcile între ele fără să se atingă). Pe la 12 ani am primit cadou un joc de montaj Optik (îl mai țineți minte?) de care eram extrem de mândru.

Am început să experimentez diverse montaje optice, dar destul de repede am finalizat toate aparatele indicate pe cutie. Nici nu erau multe… Tot pe vremea aia citisem prin Tehnium despre laser și ajunsesem să fiu fascinat și de el. Era descrisă o schemă de principiu a unui laser cu rubin și îmi propusesem să construiesc și eu unul, ajutat de trusa optică abia primită. Știam că rubine se găsesc prin ceasuri, folosite drept lagăre și chiar am găsit un ceas vechi, care nu mai funcționa, pe care l-am demontat frumos, recuperând unul dintre cele patru rubine. Citisem eu că rubinul folosit în construcția laserului era un pic mai special, impurificat cu ceva atomi de crom, dar cum n-aveam atomi de crom prin casă și nici în comerț nu se găseau, am zis că poate merge și fără. Nu am eu nevoie de unul așa de puternic, cu atomi de crom…

Mai rămânea să fac rost de o oglindă normală și o semi-oglindă puse de o parte și de alta a cristalului de rubin. Nu știam de unde să mai fac rost de un tub cu descărcare în gaz (ăla care ar fi excitat atomii de crom) și am zis, din aceeași modestie legată de necesarul de putere, că îi suficient și un bec cu lanternă. Până la urmă, marea problemă s-a dovedit a fi nu lipsa atomilor de crom sau a tubului cu descărcare ci bateria cu care alimentam becul. Din păcate nu aveam decât un model de bec de 6,3V, folosit împreună cu altele, la o instalație de pom de iarnă și o baterie Elba pătrată de 4,5V. Cine-și mai aduce aminte de bateriile alea de la Elba știe clar cam câte kg de baterii trebuia să cărăm pe munte ca să avem câteva ore de lumină la lanternă.

Cert este că becul lumina roșiatic fiind mai mult decât subvoltat de bateria aia deja consumată. Am zis că numa’ bine, nu va fi un laser puternic, să nu ard ceva prin casă. Aveam ceva amintiri neplăcute ale unor alte experimente anterioare și nu doream să risc ceva. Gata, aveam acum toate componentele și m-am pus să le asamblez.

De la stânga la dreapta, bateria cu bec, urma un soi de banc optic cu care concentram lumina pe următoarea componentă, cristalul de rubin, între cele două punând oglinda normală iar după cristal, pe cea semitransparentă, conform schemei. De fapt, era tot o oglindă normală, dar foarte uzată, așa că stratul de argint se cam dusese. Deci era semitransparentă! Dar stai, ceva nu este în regulă. Oglinda normală nu prea avea sens pentru că nu lăsa lumina să treacă prin ea. Pe schemă, cristalul de rubin (care era ca un tub lung, nu o simplă pastilă găurită cum aveam eu în dotare) era înconjurat de tubul cu descărcare în gaz și nu-l încurcau acele oglinzi buclucașe. Rezolvarea a fost simplă, eliminând oglinda normală din schemă. Mai scădeam astfel un pic din putere, dar nu-i problemă…

Acu-i acu’! Am finalizat asamblarea, acum venea momentul adevărului. Ca o precauție, deloc exagerată la acel moment, am ”curățat” locul ce urma să-l străbată laserul, de diverse suprafețe reflectante, din motive evidente de protecție a muncii!

Buuuuun, totu-i gata, să aprindem acuma becul! Fac legătura la baterie și becul zvâcnește palid să lumineze, cu un ultim efort al bateriei (se cam consumase de cât m-am jucat înainte  cu becul…). Stinsesem lumina în cameră, era deja seară și căutam înfrigurat fascicolul de laser de după cristal, însă acesta  nu dorea să se arate. Cu toate astea, îmi era cam teamă să pun mâna, să testez dacă raza era acolo, așa că am pus o foaie de hârtie. În afară de lumina palidă și roșiatică ce ilumina uniform foaia de hârtie, nu vedeam absolut nimic. Cred că puterea laserului era cam mică totuși… Mi-am zis atunci că precis atomii ăia din crom, care cam lipseau, ar fi avut un rol destul de important și mi-am amânat confecționarea laserului pe mai târziu. Nici nu-mi închipuiam atunci că peste ani și ani voi avea, nu unul, ci trei laseri colorați, e drept, nu făcuți de mine și în niciun caz pentru a mă juca cu ei, dar să-i am în dotare și să printez imagini faine de la alți fotografi! 🙂

În încheierea acestui episod, drept răsplată pentru cei răbdători, am scos din cutiuța cu amintiri o piesă muzicală de care sunt sigur că mă reprezintă întru totul. Ba chiar aș spune că cei care simt melodia așa cum o simt eu, îmi văd în totalitate interiorul meu. Așa mă simt, ca această melodie și cine o simte, mă simte și pe mine…

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

„Set The Controls For The Heart Of The Sun”

Little by little the night turns around.
Counting the leaves which tremble at dawn
Lotuses lean on each other in yearning
Under the eaves the swallow is resting

Set the controls for the heart of the sun.

Over the mountain watching the watcher.
Breaking the darkness, waking the grapevine.
One inch of love is one inch of shadow
Love is the shadow that ripens the wine.

Set the controls for the heart of the sun.
The heart of the sun, the heart of the sun.

Witness the man who raves at the wall
Making the shape of his questions to Heaven
Whether the sun will fall in the evening
Will he remember the lesson of giving?

Set the controls for the heart of the sun.
The heart of the sun, the heart of the sun.

.

Marcel Eremia, miercuri 20 iulie 2014 la 10.00

2 Comments

  • frumoasa copilarie ..pink floyd spune jumatatea cealalta a povestii…

  • @Feri: Așa e. Păcat că multe ori ne dăm seama de frumusețea propriei copilării un pic cam târziu. Cel puțin în cazul meu…

Doriți să scrieți ceva? Vă mulțumesc!

Subscribe without commenting


© 2009 - 2019 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto

Citește articolul precedent:
Pași pe meleaguri pământene. Astăzi Maramureș.

Sau mai exact doar o parte din el, pentru că Maramureș înseamnă mult mai mult...

Pași pe meleaguri pământene. Astăzi Lacu Roșu și Bicaz

Acum o săptămână și ceva ne-am întors dintr-o (relativ) scurtă plimbare prin țară, având următoarele...

Bucureștiul în alb și negru (2)

Asociația „ Bucureștiul meu drag”, împreună cu Casa de Cultură „Friedrich Schiller” vă invită joi...

Închide