Browsing "Albume foto personale"

Pași pe meleaguri pământene. Astăzi, Moldova. Republica Moldova.

Mai precis localitatea Cimișlia și împrejurimile ei. Timp de 9 zile, am participat la o acțiune voluntară de învățare a câtorva elevi din Republica Moldova, a tainelor din fotografie. Acțiunea a fost organizată de către Consulatul României din Cahul și primăria orașului Cimișlia iar resursele umane și materiale necesare au fost oferite de Școala Francisc Mraz și foștii cursanți ai acestei școli, printre care mă număr și eu.

Această excursie a constituit și prima mea vizită din această țară, rudă de gradul I cu țara noastră, aspect recunoscut de toți moldovenii cu care am avut câte ceva de discutat pe această temă. Am plecat de acolo cu un vocabular îmbogățit cu câteva cuvinte/expresii pe care am reușit să le memorez doar pentru că mi-au plăcut mult cum sună dar și pentru că le-am repetat până le-am reținut. De exemplu, moldovenii nu pozează/fotografiază ci ”fotcăie”, de la cuvântul rusesc (dar existent și în alte limbi slave) ”fotka” adică fotografie/poză. Tuturor ne-a plăcut așa de mult acest cuvânt încât, în discuțiile noastre, i-am extins sensul și pentru multe alte acțiuni decât cea pentru care s-a folosit inițial. I-am adăugat un sens generic pentru lumea globalizată în care trăim și care ne fotcăie pe toți. Adică ne cuprinde pe toți, dacă nu s-a înțeles corect sensul… Am mai reținut, e drept, cu greu, un alt cuvânt: cârcioc! Un cârligel, mic dar destoinic, care ne apăra de vampiri, duhuri rele și diverse orătănii malefice, ținând blocată din interior ușa de la parterul căminului în care eram cazați cu toții. În zilele acelea mai țineam minte câteva cuvinte/expresii, însă după ce, întors acasă, am intrat în rutina de zi cu zi, le-am uitat. Țin minte doar că erau și ele hazlii… Aaaa, mi-am amintit: vată dulce (vată de zahăr), magazin deschis veșnic (non-stop), program fără întrerupere (fără pauză de masă), se vinde în arendă (se închiriază), condiționer (aparat de aer condiționat).

Pentru orice român, vizita într-o altă țară, în care se vorbește, ca limbă maternă, limba oficială a țării sale, este cel puțin fascinant. Cred că Moldova este singura țară din lume în care nici unui român nu-i este rușine  de cetățenia și de originea sa. Chiar și în România multora le este rușine cu statutul lor de român. M-am simțit acolo ca într-o vizită scurtă la fratele nostru mai mic și care ne privește plin de stimă și de respect. Am fost chiar martor la o întâmplare care m-a emoționat profund. Am fost odată la o terasă, mai des vizitată de către noi, că-i ziceam deja ”birou” (de lucru, evident) și nu mai erau locuri pentru cele șase persoane câte eram acolo, în acel moment. Nu era liberă decât o masă micuță de maxim 4 locuri și doar două scaune în jurul ei. În timp ce încercam să discutăm cu patronul terasei pentru a face rost de câteva scaune observ că se eliberează o masă. Fericit de norocul care tocmai ne-a surâs, am adunat repede colegii derutați încă de lipsa anterioară a spațiului. După ce ne-am așezat și ne-am comandat, unii bere alții cvas, am constatat cu stupefacție că foștii meseni s-au înghesuit de fapt la masa mică, ca să lase loc liber fratelui cel mare. Adică nouă. I-am numărat și erau tot șase, cum eram și noi… Degeaba i-am chemat înapoi, nu au vrut să vină, au zis că ei au loc și acolo, că nu mai stau mult, etc…

Pe cât de bine m-am simțit, vorba vine, în postura respectatului, pe atât de neplăcută a fost situația în care, în urma unor discuții cu tinerii fotografi moldoveni, am aflat nici mai mult nici mai puțin, că am fost (de fapt suntem și în continuare) considerați trădători că i-am lăsat pe mâna rușilor, încă înainte de terminarea celui de-al doilea război mondial. O părere care doare rău, știind de fapt cum s-a ajuns la ea. Propaganda NKVD-istă și ulterior KGB-istă au funcționat perfect, inoculând în mintea populației ocupate că de fapt nu e vinovat hoțul care îți intră-n casă ci câinele legat bine în lanț, care nu a lătrat și nici nu a sunat la poliție să anunțe spargerea casei. A schelălăit el într-un fel dar nu l-a auzit nimeni. Sau se făceau că nu-l aud. Da, au fost vremuri tulburi în jurul anilor ’40, încă neclare de ce am capitulat necondiționat în fața rușilor și nu a fost lăsat Antonescu să finalizeze armistițiul deja negociat. Cu armata lui ar fi avut o altă forță de negociere. Nu am fi obținut sub nici o formă Basarabia înapoi, dar poate aveam alt statut după terminarea războiului, eram poate mai puțin jefuiți de ruși (am plătit de 10 ori mai multe datorii decât s-ar fi înțeles cu Antonescu). Jocurile între marile puteri au fost însă deja făcute, iar comuniștii și-au putut încheiat lejer preluarea puterii, pentru că licuricii cei mari și-au văzut interesele rezolvate.

Mi-a fost pusă o întrebare interesantă, de către un elev curios și foarte pasionat de istorie, de ce noi, cei din România, îi urâm așa de tare pe ruși, că doar nu ne-au făcut mai mult rău decât le-au făcut lor. Am încercat să explic jaful rușilor de după război, de directivele NKVD aplicate în toate țările din lagărul socialist, de ”implantarea” regiunii autonome maghiare în Transilvania cu scopul de a crea animozități, pârghii perfecte de constrângere a guvernelor ce urmau să conducă țara, etc. Am povestit și despre sindromul Stockholm care ar explica într-un fel atitudinea lor față de ruși. Cred că a fost o lecție foarte interesantă pentru ambele părți implicate în discuție.

Dacă ar fi să scriu în câteva cuvinte impresiile care mi-au rămas din Moldova, aș scrie următoarele (fără a fi ordonate după vreun criteriu):

Vinuri bune, cvas și mai bun, băut la ”birou”, drumuri (foarte) proaste, dulciuri de la firma ”Bucuria”, (prea) multă limbă rusă vorbită, culori foarte saturate pe pereții caselor, porți pictate, camioane GAZ, mândrie națională, Ștefan cel Mare și Omniprezent, România de acum X ani (X = între zero și patruzeci de ani), cuvinte și exprimări savuroase, înțelese după a doua sau a treia întrebare: ”Ce ai spus?”

Lista o completez prin vizualizarea unor fotografii făcute acolo și puse pe Facebook sau pentru cei puternici care (nu) au (mai) rezistat să aibă cont pe această rețea de socializare, le puteți vedea aici, . Vizionare plăcută.

.

Marcel Eremia, luni 2 septembrie 2013 la 16:15

Pași pe meleaguri pământene. Astăzi, Sărata Monteoru și împrejurimi.

Am fost din nou într-o excursie foto. De data asta pe meleaguri românești, la Sărata Monteoru și prin satele învecinate (Pietroasele, Breaza, Bădeni, Vispești, Năeni, Câlțești, Policiori).

De departe cel mai interesant personaj din zonă a fost meșterul Ion Moacă, un artizan popular, cu valori universale de necontestat nu doar un cioplitor în piatră dar și interpret de muzică populară. Ne-a delectat cu câteva piese cântate la un fluier și la un acordeon. Locuiește pe lângă zona în care s-a descoperit Cloșca cu Puii de Aur  și muncește la piatră încă de la 13 ani, fiind o meserie învățată de la tatăl său și practicată doar cu unelte tradiționale, cu ”Daltă și Ceocan”.

Acest ultim cioplitor în piatră din Pietroasele se mândrește cu micul muzeu din curtea lui și este foarte dornic de numeroșii vizitatori care-i trec pragul. La cei aproape 70 de ani pe care-i are are o energie și o poftă de viață incredibilă. Iar pofta de vorbă este imensă. Cred că dacă ați avea răbdare, v-ar vorbi trei zile și trei nopți în continuu, fără să se oprească și fără să se repete. Singurele pauze de vorbă ar fi sonorizate de cântările de la acordeon care îi fac aceeași plăcere ca cele date de cuvinte.

.

.

.

.

Am pregătit o selecție a fotografiilor făcute prin zonă, într-un album pe Facebook dar și într-un album vizibil și de către cei care nu au cont în cunoscuta rețea de socializare. Vizionare plăcută!

.

Marcel Eremia, miercuri 10 iulie 2013 la 10:30

Pași pe meleaguri pământene. Astăzi, Beograd.

O revizitare a capitalei Serbiei, după aproape 23 de ani, mi-a reamintit cu mare plăcere de vremurile în care,  în Timișoara fiind, priveam cu mare drag către vecinii noștrii din sud-vest, pe atunci Yugoslavia. De la programele vizionate la televizor, cu acel ”Treči kanal” plin de filme, în stil maraton, la muzicile formațiilor Bijelo Dugme (cu al său Bregovič), Riblja Čorba, Plavi Orkestar, Magazin, Zabranjeno Pušenje, Bajaga I Instruktori, Crvena Jabuka, sau ale cântăreților Oliver Mandič, Neda Ukraden, Lepa Brena, etc. etc. Beograd este mult mai aproape de Timișoara decât este  capitala României. Știu deja că mulți timișoreni vor prefera să meargă la concertul Depeche Mode din Beograd în loc să meargă la cel din București. Și asta este  o dovadă de relaționare mai puternică între bănățeni și sârbi.

Ne aducem bine aminte cum, în trecut, se zicea că avem doar doi vecini buni: Serbia (Yugoslavia) și … Marea Neagră! Am simțit o mare nedreptate atunci când am fost nevoiți să participăm la nefirescul război NATO – Serbia, plata pentru integrarea noastră în mult râvnita alianță.

Am discutat cu câțiva localnici (mai mult i-am ascultat decât le-am vorbit) și mi-a plăcut că noi, românii, eram întotdeauna poziționați de către ei, de aceeași parte. Adică a lor. Și chiar avem multe puncte în comun… În NATO mă îndoiesc că vor  să intre, dar în UE cred că ar fi cazul. Măcar pentru tarife mai bune la telefonia mobilă… 🙂

Ne-am plimbat prin Beograd în locuri mai puțin vizitate de turiști, găsind însă o lume similară cu ce avem și noi pe acasă. Evident, cu specificul locului, că altfel nu s-ar mai justifica deplasarea până acolo.

Pentru cunoscători, avem și o dedicație muzicală specială. Ce fain e ”sound-ul” din Balcani! 🙂

httpv://www.youtube.com/watch?v=8qHd7UkRETY

În scurt timp pun Am pus și o selecție de fotografii pe Facebook, pentru a-mi ilustra vizita făcută. La sugestia publicului neamator de Facebook am creat și aici o galerie cu aceste fotografii. Vizionare plăcută.

.

Marcel Eremia, miercuri 8 mai 2013 la 10:30


© 2009 - 2018 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto