Browsing "Diverse"
iun. 10, 2014 - Diverse    No Comments

Pași pe meleaguri pământene. Astăzi Macedonia și Albania

Adică două dintr-o lovitură. Sau dintr-o ieșire. O nouă ieșire la fotografiat organizată de Școala Francisc Mraz. Pentru mine a fost a doua vizită pe meleagurile macedonene, o țară cu un peisaj mai mult decât fascinant. Ne-am cazat la Ohrid, o localitate lângă lacul cu același nume și care învecinează cele două țări. La nord-vest, nord și est Macedonia iar la sud și vest Albania. Fiind extrem de aproape, am decis împreună cu câțiva prieteni să dăm câteva ture și prin Albania. Un alt motiv pentru care prezint împreună cele două țări este și datorită dorinței lor de a se promova reciproc din punct de vedere tuuristic în special pentru zona din jurul lacului Ohrid.

Înainte de prima vizită în Macedonia (în primăvara lui 2008) despre Macedonia nu știam mare lucru decât că era o republică desprinsă în 1991 din fosta Yugoslavie, că înainte de Alexandru cel Mare îmi venea în minte numele de Xena 🙂 (bine, ea ar fi fost din regiunea cu același nume situată în Grecia, dar asta este mai puțin important), că era denumită de către greci drept Republica Skopje (nu au dorit să recunoască denumirea Macedonia, fiind similară cu denumirea unei regiuni din țara lor) și că erau probleme mari de integrare ale minorității albaneze. Problema nerecunoașterii denumirii de Macedonia mi se pare cam stupidă, ca și cum noi nu am recunoaște numele vecinei noastre Republica Moldova doar pentru că avem și noi o regiune cu același nume. Sigur, acolo este vorba de popoare diferite, nu ca la noi, dar în Serbia există o regiune numită Banatul sârbesc și nu am auzit pe vreunul dintr-o parte sau alta a Dunării să comenteze despre unicitatea numelui. Din păcate, în acest fel se blochează accesul acestei țări la UE și la NATO. Acum am aflat mai multe despre Macedonia, în primul rând că au cazări ieftine și se pot mânca diverse specialități foarte bune la un preț mai mult decât rezonabil. Printre specialități aș menționa una foarte bună, un fel de zacuscă (ajvar) făcută din ardei gras și usturoi, eventual adăugând și ceva vinete. Iam, iam cum s-ar zice.

În Albania am intrat cu multe prejudecăți, multe adeverindu-se, de exemplu atmosfera similară celei trăite prin România în anii ’80-’90, sau sentimentul de nesiguranță de a umbla prin Tirana, cu aparatele foto la vedere, fiind priviți destul de sceptic, așa cum am fi dacă ne-am plimba în același fel prin Ferentari. Ba chiar ni s-a spus de către un localnic din Tirana că nu prea-i bine să mergem așa prin unele cartiere. Totuși, studiind fizionomia localnicilor, am fost plăcut surprins să remarc o asemănare izbitoare cu ai noștri. Dacă nu ar fi vorbit în altă limbă aș fi jurat că sunt concetățeni cu noi. Vorbesc strict de aspectul fizic, neluând în seamă ținuta sau mediul înconjurător.

În schimb, prin satele albaneze prin care am trecut, am dat peste persoane extrem de sociabile, foarte plăcute și doritoare de comunicare sau de a fi fotografiate. Păcat că nu am reușit să ne înțelegem așa cum ne-am fi dorit, însă zâmbetul a fost cel mai folosit și cel mai eficient mijloc de comunicare. În Tirana, am avut parte de două momente foarte interesante. Unul s-a consumat în timp ce încercam să găsim un loc de parcare, observând o persoană care părea să plece cu mașina și să elibereze acel loc. Stând răbdători ca omul să plece, începem să ne dăm seama că de fapt are de gând să mai stea acolo și am încercat să schițez din mâini niște gesturi care să-l determine să clarifice situația, pleacă sau mai rămâne? Deruta se accentua și datorită faptului că personajul ne tot privea insistent, cu o privire însă care nu părea să prevestească ceva bun. La un moment dat, ne-am dat seama că va mai rămâne acolo și pornim mai departe, trecând încet pe lângă el. În acel moment ne spune, într-o românească impecabilă, să revenim peste vreo 10 minute, atunci va pleca și ne poate păstra locul de parcare. Am aflat atunci, că lucrează la parlamentul albanez și în plus că va fi greu să găsim vreun loc de parcare pe acolo. Am mai dat o tură cu mașina, găsind însă un alt loc de parcare în acel centru supraaglomerat al Tiranei. Un alt doilea moment în care am fost abordați a fost la un restaurant, de către un alt localnic care vorbea și el perfect românește, făcuse studiile la Cluj, fiind însurat cu o româncă. Pe care a și chemat-o de acasă, ca să-i facă bucuria de a cunoaște un grup întreg de români. O bucurie care s-a dovedit a fi reală. Și în Albania, mâncarea a fost foarte bună și foarte convenabilă ca preț.

Ni s-a mai confirmat, vizual în primul rând, că Mercedes este mașina preferată a albanezului. Așa cum mulți ani de zile românul era frate cu Dacia (pe lângă cunoscutul frate codrul) sau sârbul cu Yugo și Zastava sau neamțul din est cu Trabant, așa și albanezul este frate bun cu Mercedes. De toate modelele și din toți anii!

Ca o concluzie generală după vizita prin cele două țări, este că sunt mândru că aparțin acestui spațiu balcanic, straniu și magnific în același timp. Peste tot m-am simțit ca acasă.

Am pus pe FB o selecție de fotografii grupate în două, pentru fiecare țară în parte, Macedonia și Albania. Vă mulțumesc pentru vizionare și eventualele aprecieri și comentarii.

.

Marcel Eremia, marți 10 iunie 2014 la 10:30

mai 24, 2014 - Diverse    No Comments

De ce ar trebui să mergem la vot?

Deși aparent nu ar trebui să prezinte un interes tot atât de mare precum cel dat de alegerile parlamentare de la noi (ca să nu mai vorbesc de cele prezidențiale), efectul trimiterii unor oameni potriviți, cu politici potrivite țării noastre, este mult mai important decât ne-am aștepta. Îndemn pe toată lumea să meargă vot. Acțiunea de boicotare a votului prin neparticipare, adică o prezență mică la vot, nu avantajează decât pe cei care vor obține oricum un mult prea mare număr de voturi, prin procentul de redistribuire alocat. Ați fi dorit să votați cu aceștia?

Este un mit că prin neparticipare l-ați pedepsit pe careva. Cineva tot va fi ales și dacă va fi o prezență de 10%.  Îi admir pe cei care își manifestă acest protest prin participarea la vot și anularea acestuia, prin ștampilarea în mai multe căsuțe sau în afara lor. Nu-i înțeleg însă pe aceia care nu merg la vot (atunci când au posibilitatea) fiind în schimb foarte nemulțumiți de politicieni, de cei care au rezultat în alegeri. Dacă chiar vrei să protestezi, pentru că nu ai găsit pe cineva potrivit ideilor tale (în ideea în care se dorește cu adevărat a căuta asta), mergi și anulează-ți votul! Adică fii activ!

O participare mai mare la vot (chiar dacă ți-l anulezi) duce la rezultate mult mai aproape de o anumită realitate. În plus, se diminuează posibilitatea de fraudare a alegerilor, printr-o eventuală folosire a votului tău, sau se diminuează distorsionarea alegerilor prin încercarea de ”mobilizare” a alegătorilor prin diverse metode (găleata, făina, micul electoral și alte prosteli). Și ar mai fi ceva, dispare fragmentarea de aleși, prin scoaterea în afara pragului electoral a partidulețelor mici, obscure, extremiste (din fericire la noi s-a diminuat mult forța lor) și în general, a celor care doar mimează politica doar nu au suficientă forță de convingere pentru a reprezenta pe cineva. Aș mai adăuga că un vot anulat se ”vede” și se ”simte” mai bine decât unul neexercitat!

Observ și un anumită modă de a avea o astfel de atitudine de a fi ”Gică contra orice”, deoarece pare că dă bine printre prieteni. Nemulțumiți găsești oricând și acesta-i atitudinea cea mai comodă de manifestare. De multe ori, este de fapt o lipsă de curaj sau chiar jenă pentru a-și asuma o anumită poziție politică sau chiar o frustrare pentru nereușitele celor cu care s-au asociat în idei. O teamă reală pentru că, din păcate, încă acceptăm cu greu sau deloc o opinie contrară celei pe care o avem deja, iar discuția argumentată sau nu, deseori se desfășoară într-o atmosferă de ură viscerală, în care nu are loc și ceea ce se cheamă toleranță. Zilele astea a tot fost pomenit Corneliu Coposu (s-a născut în 20 mai 1914), acest Senior al personalităților românești, și mă gândeam, dacă ar fi trăit, ce ar fi spus despre neparticiparea la vot.

Iată o scurtă prezentare a unora dintre motivele de mai sus pentru a merge la vot:

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

sau:

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Multora dintre cunoscuții mei, le este deja știută opțiunea mea declarată și asumată pentru doctrina liberală. Partidul care o reprezintă cel mai bine, din punctul meu de vedere, este PNL. Asta pentru cei care nu știau! 🙂

Propunerea lor, extinsă la un nivel simbolic de schimbare a unei anumite mentalități, printr-o apropiere mai mare de Europa, chiar mi se pare interesantă, cel puțin ca mod de abordare.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

.

Marcel Eremia, sâmbătă 24 mai 2014 la 10:30

mai 5, 2014 - Diverse    No Comments

Minivacanța de 1 Mai.

Adică de 4 zile, aproape întregi. Ciupite doar de câteva ore la dus (din motive de trezire mai târzie) și de alte câteva la întors (din motive de ajuns mai repede acasă).  Rupt de lumea virtuală în care te obișnuiești să te conectezi prin mobil la viteze de 4G, trecerea la o conexiune cu aceeași lume, cu același dorit trafic de date zilnic (doar teoretic, pentru că practic a fost imposibil) dar la o viteză de cca 10 până la maxim 30 Kb/s, te face să-ți dorești mai bine lipsa totală a prezenței net-ului decât să te chinui cu o astfel de viteză. Mai bine știi o treabă (că nu o ai) și nu-ți mai alimentezi dorințele cu speranțe deșarte și atunci te apuci mai bine de citit (când plouă sau nu ai somn), te plimbi prin satul în care ai ajuns sau prin împrejurimile lui. Așa se face că, printre altele, am vizitat în aceste zile o stână a unei familii crescătoare de capre, oi și alte patrupede mari sau mici dar și de bipede înaripate.

De departe s-au remarcat prin fauna locală doi miei, care nu știau să se deplaseze decât prin sărituri, de ziceai că ori au o grămadă de pureci pe ei ori au ceva probleme la mansardă și se cred căluți nărăvași, trebuind atunci să se comporte ca atare. Am avut multe tentative să-i fotografiez, însă nu am reușit decât de două ori să-i prind în cadru, cu mare greutate. Săreau care încotro de jur împrejurul nostru, de ziceai că-i înțeapă cel puțin o familie, două, de pureci. I-am căutat de insectele potențial dătătoare de salturi, dar n-am găsit niciuna. A rămas cealaltă variantă a explicării comportamentului lor, în care cred și acum, cu tărie.

Ne-am plimbat un pic cu căruța, ocazie cu care am văzut că cei de la Skoda au scos un model nou de decapotată, neavând însă decât un cal putere. Suficient însă pentru ce le trebuia proprietarilor acestui atelaj.

Restul timpului mi l-am petrecut în famile, în casa și grădina de la țară, martore fiind cele câteva cadre puse aici (mai multe însă pe Facebook), majoritatea având ca model un soi de cățel de 20 de cm înălțime al cărui părinte (nu știu care dintre ei) cred că s-a îmbârligat la un moment dat cu o oaie. Poate chiar cu Miorița, deși îl cheamă Rexi. Fiind însă cățelul preferat al soacrei-mele, îl tratez corespunzător. Adică îi fac poze multe!

.

Marcel Eremia, luni 5 mai 2014 la 10:30

 

 

Pagini:«1...78910111213...54»

© 2009 - 2019 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto