Am fost patru în camera din hotel, trei uniform distribuiți în paturi, iar unul fixat bine în perete și care ne privea neobosit, mult mai mult timp decât suma timpilor în care privirile noastre erau îndreptate către el. Cele două nopți petrecute în acest hotel din Turda nu au fost suficiente încât să-l ignorăm în totalitate înainte de culcare și să nu-l mai pomenim sau măcar să nu-l mai includem și pe el în urările noastre de noapte bună.

Vineri pe la prânz, în 4 iulie, cu câteva ore bune înainte ca americanii să înceapă să-și serbeze națiunea, am ajuns în Turda și ne propusesem ca a doua zi să vizităm deja faimoasa Salină din apropiere dar și să dăm o raită prin Cheile Turzii, să ne amintim de vremurile din tinerețe, vremuri în care aproape la fiecare sfârșit de săptămână, dădeam câte o tură prin Herculane, Anina, Văliug sau chiar mai departe, prin Apuseni, să mai peșterim nițel (adică să mergem prin peșteri, nu să mâncăm pește) sau doar să ne revigorăm tonusul. Asta urma să se întâmple sâmbătă iar duminică să plecăm înapoi spre București, cu o mică haltă în Alba Iulia, la părinții unei prietene care ne-a părăsit încă de când eram la facultate, în urma unui accident stupid în Cluj. O lovise un dobitoc bețiv ce deraiase cu mașina, ea fiind pe trotuar, așteptând într-o stație de autobuz. De multe ori, trebuie să acceptăm că ceea ce se numește viață se desfășoară liber, în voia ei, fără nici cel mai mic aport al nostru…

Salina Turda începe să fie tot mai cunoscută, nu doar de români, dar chiar și de mulți străini, dovadă fiind aceia foarte mulți din afara țării (în special din Ungaria) care au vizitat-o cât am fost și noi pe acolo. Asta-i o chestie foarte faină, cred că ar trebui inclusă în vizita oricărei persoane care trece prin zonă și are la dispoziție măcar câteva ore. Este foarte frumoasă și, mai important, cu o organizare impecabilă în ceea ce privește vizitarea ei. Poate un plus de promovare a ei, combinată cu o mai bună semnalizare a celor care merg acolo cu mașina, nu ar strica. Noi nu am avut probleme cu găsirea ei, pentru că-mi luasem dinainte coordonatele GPS, însă am observat pe drumul până la ea, o oarecare lacună în semnalizarea unui obiectiv turistic atât de important cum începe să devină această salină.

După ce am finalizat vizitarea ei, ne-am îndreptat spre Cheile Turzii. Ajunși până la urmă la capătul drumului, am constatat un lucru formidabil. Drumul asfaltat ducea foarte aproape de locul în care se începea excursia prin chei. O chestie extraordinară, care a dus la un trafic mare de turiști, din nou mulți din Ungaria, ceea este foarte bine. Parcarea amenajată din zonă era plină ochi, cu autoturisme dar și cu autocare, semn că acest obiectiv turistic a fost inclus în portofoliul unor agenții de turism, ceea ce este, spun din nou, mai mult decât foarte bine. Există o taxă rezonabilă de vizitare a Cheilor, 4 lei pentru adulți și 2 lei pentru copii, normală până la urmă, ținând cont de amenajările făcute în zonă pentru a permite oricăror persoane să le viziteze, chiar și a celor mai în vârstă. Toate acestea demonstrează, dacă mai era nevoie de a demonstra acest lucru, cât de importantă este existența unei infrastructuri de transport corespunzătoare către un obiectiv important și cât de mult poate dezvolta acesta economia locului respectiv. Mai demonstrează, deși tardiv și fără efecte retroactive, cât de lipsit de viziune a fost un anume ministru al transporturilor, care dorea cu îndârjire să ne scoată autostrăzile din cap, dar care nici o alternativă la ele nu a fost capabil să creeze, dând semnal încă de atunci că infrastructura rutieră nu era pe lista noastră de priorități.

Cheile propriu-zise sunt ușor de traversat, dacă te întorci pe același drum și ceva mai dificil dacă faci circuitul lor, incluzând traseul de creastă. Circuitul este marcat ca fiind de vreo cinci ore, însă l-am parcurs în mai puțin de 3 ore, cu tot cu opriri de poze și de admirat priveliștea de sus. Și acest obiectiv îl recomand celor care vor trece prin această zonă.

A doua zi, ne-am pornit spre casă, cu aceea oprire prin Alba-Iulia, de care v-am zis, cu o scurtă vizitare a centrului refăcut al orașului. Cu această localitate s-a încheiat recenta tura prin țară.

O selecție de fotografii, deja știți, va fi pusă pe Facebook și va ilustra această vizită din zona descrisă.

.

Marcel Eremia, luni 4 august 2014 la 10.00