De fapt, primul pas a fost deja făcut. Ca să parafrazez niște vorbe mari la vremea zicerii lor, păstrând evident proporțiile subiecților dar și al domeniului în care ne găsim, pot să spun că a fost un pas mic pentru omenire dar un pas mare pentru  omul din mine. Pasul de a trece de la un DSLR bine poziționat în mâna dar mai ales în mintea mea, la un aparat micuț și un cu totul alt mod de abordare.

Prin bunăvoința domnului Dan Dancu de la Foto Hobby am împrumutat un Fuji X100, binecunoscut și apreciat pe măsură deja de către mulți utilizatori. De ce un X100 când peste maxim o lună va apărea urmașul lui cu mult trâmbițatul senzor X-trans II + îmbunătățirile aduse? Răspunsul este destul de simplu. Atunci când există o lipsă în buget de mai mult de 350 de euro (cam atât se estimează diferența între cele două modele) alegerea este mult mai simplă. Dar să nu anticipăm niște concluzii. Să povestim mai întâi câte ceva.

După cele trei seri prelungite petrecute cu apărățelul ăsta (mă scuzați, dar mâinile mele încă sunt bolnave de ”fantoma membrului pierdut”, adică a lui D3 și a obiectivelor imense din seria de aur, însă promit să mă vindec!) și cu manualul lui, am început să-l simt mai pe-ndelete, să-i pătrund în măruntaie și să-l simt cum gândește. Primul aspect apreciat de mine la acest aparat a fost existența inelului de modificare a diafragmei pe obiectiv. E drept, cam aproape de corpul aparatului, pentru o manevrare mai ușoară cu prelungirile mele supradimensionate de la mâini (”dește” le zic unii). Totuși, mi-ar fi plăcut mai mult să fie un inel adevărat, așa cum era pe obiectivele mai vechi. Nu mi-a plăcut niciodată dispariția inelului de diafragmă de pe obiectivele G de la Nikon și înlocuirea lui cu rotițe de tot felul, puse direct pe corpul aparatului. Ba trebuia să învârți de la stânga spre dreapta, ba invers. Când foloseai rotița pentru corecțiile de expunere, era invers. Mai mult, în meniu puteai să setezi să facă și invers ceea ce deja făcea de fapt pe dos! Clar, vreau inel de diafragmă pe obiectiv! Să simt cum face: click, clic, click… Măcar cu pași de jumătați de diafragmă!  🙂

Nu cred că aspectul retro al aparatului a cucerit și va cuceri încă, doar persoane care au trecut de o anumită vârstă și care ar putea fi acuzați de o oarecare nostalgie. Sunt sigur că și cei care fac primii pași în fotografie, dar mai ales cei care doresc să abordeze un anumit gen de fotografie, ar fi extrem de încântați de el. Deși, îi previn, nu este un aparat pe care să-l abordezi ca pe un compact automat. Este destul de ursuz la început, te cam respinge. Dacă ești însă smerit, așa cum îi stă bine oricărui fotograf, te vei înțelege de minune cu el. Trebuie să gândești și să operezi într-un anumit mod de lucru, dar care, din punctul meu de vedere, te ajută mult să înțelegi mai bine fotografia. Nu este un aparat foarte rapid în focalizare (mă refer aici mai mult la situații de lumină slabă pentru că în lumină normală se descurcă foarte bine dacă se înțelege tehnica de focalizare prin detecție de contrast) dar după ce îl cunoști, te descurci foarte bine în aproape toate situațiile. Mi-a plăcut extraordinar modul de lucru de focalizare manuală, mod în care poți face focalizarea automată apăsând pe un buton dedicat, așa cum făceam separat focalizarea pe Nikon, pe un buton dedicat, nu pe declanșator. Extrem de util pentru cazul în care se reîncadrează, așa cum sunt de fapt majoritatea situațiilor în care fotografiez.

Deși obișnuit cu obiectivele zoom am găsit foarte provocator obiectivul fix de 23 de mm (echivalent la 35mm) cu luminozitatea 2 și cu o optică excelentă. Focala fixă este un alt element care te face să judeci mai bine înainte de a declanșa, să apelezi la un zoom cu piciorul (preferabil al tău și nu al subiectului), cu avantajul că după un timp te obișnuiești cu un anumit unghi de cuprinde stabil, vizualizând mai ușor fotografia înainte de a o produce.

Primul lucru ce l-am făcut aparatului (după ce l-am pornit) a fost să-i actualizez firmware-ul la ultima versiune 1.30 care aduce câteva îmbunătățiri de lucru cu aparatul. Se poate seta o altă funcție pentru butonul raw iar după comentariile pe net (eu nu am mai putut să verific pentru că actualizat înainte de a cunoaște mai bine aparatul) și viteza focalizării a crescut. Alte facilități? Ca la DSRL: Auto ISO și pe modul manual.

Și am ieșit la pozat. Cu mâinile în buzunar, fără rucsacul care-mi adăpostea pe vremuri DSLR-ul cu obiectivele lui. Mi-am încheiat geaca și am ieșit. Aparatul la gât era ascuns sub haine, nici nu se vedea că îl aveam la mine și de fapt la îndemână oricând să fac o fotografie. Am trăit o senzație de nedescris, parcă eram nevăzut pentru toată lumea. Nimeni nu se uita la mine, nu mai simțeam de pretutindeni acele priviri tăioase și speriate ale tuturor, care treceau pe lângă mine rapid, întorcându-și fața să nu cumva să-i pozez. Este fantastică senzația, acum parcă văd altfel, trăiesc altfel atunci când mă plimb pe lângă oameni. Văd alți oameni! Sunt transparent! Ce bine! Nu mă vede nimeni!

Zgomotul produs de obturatorul central al aparatului? Dacă ești pe stradă sau dacă ești în interior și vorbește cineva normal, nici nu-l auzi. Vreți să-l auziți? Aveți un filmuleț mai jos. Recomandare: dați volumul mai tare!

Cu ce noutate mă mai confrunt de la schimbarea bruscă a tipului de aparat? Cu vizorul electronic… o chestie care îmi era tare nesuferită, aruncând-o la groapa de gunoi a ”facilităților” compactelor. Nici pe D3 nu-mi plăcea vizualizarea pe ecran (un fel de vizor mai mare) însă am descoperit că nu mă mai deranjează așa cum m-aș fi așteptat. De fapt chiar l-am găsit extrem de folositor pentru situații de lumină foarte slabă. Chiar îmi place utilitatea lui. M-a surprins plăcut și indicatorul de distanță, ingenios făcut, care afișează inclusiv profunzimea de câmp pentru o diafragmă și o distanță până la subiect date.

Ce nu-mi place? Obiectivul prea scurt fizic, obligă poziționarea inelului de diafragmă prea apropiat de corp. Dar asta am mai spus-o. Mi-ar mai place ca atunci când apăs pe declanșator jumătate din cursă, să-mi afișeze în timp real, în toate modurile, nu doar în modul A-A/Program, efectele modificării valorii diafragmei și a timpului, așa cum se afișează efectul dat de modificarea balansului de alb. Nu știu de ce au gândit că trebuie să apeși din nou jumătate de cursă din declanșator pentru ca să se vadă efectele modificărilor. De asemenea nu prea văd utilitatea histogramei afișate, dar care nu depinde de ce setări ai făcut la un moment dat. Doar la modificarea corecției, se întâmplă ceva cu ea, în rest nimic. Ca și când ar măsura lumina exterioară dar fără a ține cont de opțiunile parametrilor aparatului. Mi-ar plăcea enorm ca un astfel de aparat să permită și niște corecții tipice prelucrării raw, de exemplu mișcarea stânga-dreapta a butonului multifuncțional să acționeze asupra iluminării mai puternice sau mai slabe în tonurile închise iar sus-jos să aibă același efect asupra tonurilor deschise. Adică dacă tot acceptăm și avem un vizor electronic, de ce să nu arate el imaginea așa cum va fi în final? Sunt sigur că se vor produce și astfel de aparate. Este o metodă foarte bună să cugetăm bine înainte de a declanșa, să ”edităm” imaginea înainte de a declanșa! Nu ar fi super fain?

Concluzii:

Eu l-aș cumpăra? Nu. Am explicat deja, că aparatul pe care-l vreau eu, încă nu s-a fabricat! 🙂 Piața de mirrorless mai are până ajunge la maturitate și estimez că peste un an vor fi schimbări în funcționalitatea aparatelor mai mult decât majore, comparându-le cu cele de acum. Poate chiar mai repede, pentru că au început deja zvonurile cu urmașul lui Fuji X-Pro1, care cică ar veni peste câteva luni. Așa cum am spus, am răbdare, mai am un D5100 de care sunt foarte mulțumit.

L-aș recomanda? Da, cu siguranță. Considerând reducerea de preț la acest model, pentru că apare urmașul lui, este o investiție bună pentru început. Pentru cine are bani de învățat în trepte eficiente. Dar așa cum am spus deja, trebuie să fiți hotărîți ce fel de fotografie vreți să abordați. Dacă vreți să fotografiați păsărele, animale sau să prindeți mașinile dintr-o competiție de formula 1, nu este deloc aparatul potrivit. Dacă vreți să fotografiați discret, fără zgomot sau vreți să gândiți mai mult înainte decât după ce ați declanșat aparatul, atunci este în regulă. Acest aparat este suficient. Îl puteți găsi la Foto Hobby la un preț de 3599 de lei.

Deja îmi pare rău că a trebuit să-l duc înapoi…

despre FOTO HOBBY
Magazin de aparatură și accesorii foto, destinate atât amatorilor cât și celor mai pretentioși profesioniști. Este PRO Partener Nikon și Canon. Foto Hobby comercializează cele mai renumite branduri din industria foto, atât online prin cele două site-uri (fotohobby.ro și fotohobbyshop.ro) cât și prin cele două magazine clasice din București, str. Covaci nr. 7 și din Cluj Napoca,  în Piața Unirii. Cu o vechime de 14 ani, magazinul Foto Hobby este cel mai vechi și unul dintre principalele magazine de profil din România.

Marcel Eremia, miercuri 27 februarie 2013 la 10:30