Ne-am întors din concediu. Mai obosiți de cum ne-am dus și nu neapărat că ne-au pierdut un bagaj la dus și un altul la întors. La dus, bagajul a venit la hotel chiar în seara sosirii noastre iar la întoarcere, un alt bagaj a mai mai staționat încă 3 zile în aeroportul din care am plecat. Până la sesizarea noastră, săracul bagaj a trebuit să zacă acolo pentru că nu-l băga nimeni în seamă (se pare că i s-au desprins etichetele și nu mai știa nimeni al cui e) așteptând cu toții revendicarea lui.

Ne-au obosit căldura excesivă și nopțile nedormite din cauza turiștilor veniți să-și înece frustrările pricinuite de interdicția de a face la ei în țară ce făcea aici tinerelul neamț, sub privirile înțelegătoare ale autorităților locale, deoarece acești turiști erau cei care aduceau grosul banilor pe insulă, fiind niște consumatori foarte destoinici adică de nădejde. Că doar sunt și ei în criză ca mulți alții. Iar cu această ocazie, pe lângă turismul clasic la munte sau la mare, cel medical (la stomatolog sau balnear) a mai apărut o ramură nouă a acestuia și anume turismul bahic extrem.

Rețeta este simplă. În primul rând trebuie să vii dintr-o țară cu renume și evident civilizată (de exemplu Germania) în care dacă te manifești în public într-un mod grotesc sau grobian, riști o amendă greu de acceptat chiar și de cel mai bine plătit muncitor de acolo, darămite de niște tineri amărâți care scot din bancomat și ultimii cinci euro să-și ia afrodisiacul mult dorit. Odată venit în zona fără interdicții, te duci frumos la alimentară și alegi din bogata megaofertă de amestecuri de băuturi la … găleată! Da ați citit bine, la găleată.

Iei și un pachet de paie de supt, în primul rând pentru că nu vii singur, ce distracție e aia să urli ca bezmeticul de unul singur prin hotel pe la ora 5 dimineață. Ideal este să fie mai multe voci, preferabil să acopere întreg spectrul de frecvențe audibile. În al doilea rând, paiele de 1,5 m sunt necesare pentru a putea suge cu ușurință conținutul găleții. Că doar nu ești bou sau porc să bei direct din troacă sau din găleată. Etapa de transformare în rudele amintite mai sus, situate la o verigă de ADN distanță, vine mai târziu sau mai repede în funcție de rezistența organismului animalului, pardon, a ființei umane lăsate prea devreme în libertate.

Cu găleata-n mână, indiferent că ești băiat gentil sau o fată în mini și bine dichisită, te duci pe faleză, chemi gașca, îți găsești un pai liber și te pui pe treabă. Restul distracției vine de la sine, adică urletele animalice, cântecele patriotice cu versuri simple ca pentru retardați (traducere fonetică originală: ”Iș bin homo, iș bin homo, șaize, șaize, iș bin homo”) toate începute în jurul găleții și majoritatea finalizate în camera hotelului, pe la patru, cinci sau șase dimineața, după rezistența fiecăruia. Datorită eficienței sporite în transmiterea zgomotelor, se pot folosi cu succes bătăile în pereți, trântitul de mai multe ori a ușii de la intrare. Succesul este garantat!

Ai grijă ce prieteni de beție îți iei cu tine, că dacă ești mai sensibil și clachezi primul să aibă cine te îngriji, măcar să nu calci în propria vomă, lasată discret în urmă, preferabil cât mai departe de găleata din care tocmai te-ai adăpat.

Pentru ce rămâne după tine nu trebuie să-ți faci griji. Spaniolii au servicii de salubritate bine puse la punct, tomberoane încăpătoare și mașinuțe care aspiră cioburile de pe stradă.

Sigur, mai au și ei scăpările lor, neputând ghici chiar tot timpul unde și-au dosit turiștii recipienții cu lichide.

Mai că mi s-a făcut dor de maneliștii noștri. Oricum, să mai aud eu că zice cineva că românașii noștri ne fac de rușine pe afară. Nu neg că avem și noi uscăturile noastre, dar când îi văd și pe alți vecini de glob manifestându-se cum nu i-am văzut niciodată pe ai mei conaționali, parcă ceva îmi spune că exagerăm cu critica. Îmi pare rău că nu am filmat și fotografiat mai multe însă cu un DSLR este cam greu să nu fii văzut. Și atunci poate mă ”rătăceam” și eu ca valiza și veneam (mult) mai târziu decât ea acasă. Sau cel puțin arătam și eu ca obiectul cu mâner și rotițe, adică zgâriat, rupt și pleznit din loc în loc.

Marcel Eremia, luni 8 august 2011 la 05:15