Eu cu cine votez?
O întrebare des pusă înaintea alegerilor de după ’89. Că înainte se știa bine… 🙂
Nu am lipsit niciodată de la vot, de la ’90 încoace, cu excepția unui singur rând de alegeri locale, fiind plecat prin munți și alte văi. Ba chiar aș considera că ar trebui ca votul să fie obligatoriu pentru toți cetățenii României. Cu cât sunt mai mulți la vot, cu atât sunt distorsionate mai puțin de tot felul de șmecherii electorale (suveica, excursii cu autobuzul, etc. etc.). Obligativitate da, dar nu cu pedepsirea celor care nu se duc la vot (cu forța nu se va ajunge la un procent de participare mai mare la vot a alegătorului român suficient de scârbit de prestația multor politicieni) ci să fie acordate niște (mici) facilități celor care merg la vot. Deduceri de impozite (de exemplu 100 de lei) sau o vizita gratuită la medic, orice mică facilitate pentru ”responsabilizarea” cetățeanului.
Asta pe de o parte. Pe de altă parte aș fi foarte de acord cu anumite restricții de participare la vot. Uite, de exemplu, dacă nu ai un număr de ani de școală să nu ai dreptul să votezi. Evident ca pot exista și persoane care în trecut nu au avut această posibilitate și ar fi nedrept să nu poată vota din acest motiv, dar se poate imagina un soi de curs intensiv de responsabilitate socială, civică sau cetățenească, nu contează numele cât conținutul. Ai absolvit cursul, poți să votezi. Dacă nu, nu poți! De fapt, acest curs se poate extinde și la nivelul celor care or avea ei școală destulă dar nu au învățat aceste aspecte. La acest curs să se învețe despre instituțiile statului și relaționarea normală a lor conform Constituției noastre, despre drepturile fiecărui cetățean în relația cu statul, să fie învățat să nu mai dea șpagă în stânga și în dreapta, să nu corupă și nici să nu fie corupt (de exemplu mita electorală). Aceste lucruri mi se par atât de importante și de necesare, însă din păcate ele nu fac parte nici din programa școlară actuală.
Evident că într-un stat corupt, cu cetățeni învățați să fie corupți, e greu de tras o linie și să zicem: gata, de acum înainte suntem cinstiți cu toții! Interesele celor care ajung la putere nu pot fi controlate în totalitate, pentru că întotdeauna va exista o haita de hiene care va ”veghea” și va încerca să pătrundă și să-și impună interesele chiar și dacă primarul ales este din categoria oamenilor cinstiți. Sau cel puțin îi dăm un credit de corectitudine și de speranță că nu va fi la rândul lui corupt.
Duminică, în data de 10 iunie, vor fi alegerile locale. Dintr-un tur. Adică primul ales este cel câștigător, indiferent că iese cu doar 10%. Aparent nereprezentativ, însă dacă stăm să ne gândim ca la o competiție asta e. Mi-ar fi greu să-mi imaginez că cel de pe locul 2 sau locul 3 ar fi mai ”reprezentativ”. Chiar dacă în turul II ar fi ales de mai mulți. Dacă era reprezentativ pentru mai mulți de ce nu ar fi votat de la început de aceia care ulterior și-au schimbat preferințele de vot? Singura soluție pentru ca această problemă de reprezentativitate să nu se pună este să venim cât de mulți se poate la vot. Chiar și cei împotriva sistemului. Să pună ștampila pe mai mulți ca să-și anuleze votul, dar să fie socotit că și-a exprimat un vot, o părere. Am infinit mai multă stimă pentru cei care merg la vot și-și exprimă nemulțumirea în acest mod decât cei care nu merg, invocând aceeași nemulțumire. După mine, aceștia nu ar mai avea dreptul să comenteze nimic despre ceea ce se întâmplă în societatea românească dacă ei nu acționează cel puțin în acest mod.
Referitor la extinderea acestui sistem de vot (numit uninominal pur) și la alegerile generale, eu sunt de acord cu el. Pentru că m-am săturat de multe partide și partidulețe. La noi, doctrina politică este o chestie abstractă, greu digerabilă nu numai de alegători dar și de către aleși. Altfel cum se explică trecerea dintr-un partid în altul deși unul ar fi fost de dreapta și partidul în care a ajuns este de stânga. Sau invers. De altfel și soluțiile de gestionare a economiei unei țări nu mai sunt atât de multe încât să justifice atâtea partide și grupări politice. În acest fel se mai face o curățare de elemente/grupuri ”parazite”, în special de cele cu tentă extremistă (ex. România Mare) sau populiste/ciudate (ex. PPDD). Chiar și la nivel individual se va putea face o curățare demult așteptată, pentru că nu vor mai apare ”sprijinul” și ”aranjamentul” din turul doi, când se susțin diverse formațiuni pentru interese meschine. Trebuie să fii bun de la început!
Aș prefera să avem două, maxim trei partide mari: de stânga, de centru și de dreapta, deși a trecut demult perioada în care stânga guverna fără măsuri de dreapta așa cum nici dreapta nu mai poate guverna fără a include și măsuri ce țin cont de cei care sunt mai săraci. Nu mi-e teamă că actualul USL va câștiga chiar și 80% din electorat, acum sau în toamnă, la cele generale. În primul rând că este vorba de o alianță de două partide de doctrine diferite (nu este ca partidul cu un singur conducător, cum este PDL-ul) și care după acest mandat se va desface (sper că nu mai devreme) și-și vor împărți atunci electoratul în stânga și în dreapta. M-am săturat de partide fără doctrine, doar cu un ”tătuc” puternic care dirijează politica partidului de azi pe mâine, după interesele lui.
Din ’90 am tot votat cu PNL-ul pentru că simt și gândesc cu această doctrină liberală și am considerat că ei mă reprezintă cel mai bine. De aceea la evenimentul de la sfârșitul acestei săptămâni voi pune ștampila pe liberalul Rareș Mănescu, candidatul USL la primăria sector 6. Argumente? În primul rând, nu este implicat în niciun scandal politic sau economic cum sunt ceilalți doi candidați mai importanți (Poteraș – anchetat și trimis în judecată de DNA pentru retrocedări ilegale de terenuri, sau Florescu cu declarațiile mincinoase legate de susținerea lui de către Oprescu -Primarul general sau cu acceptul de mită electorală surprins într-un filmuleț pe Youtube). În al doilea rând, Rareș Mănescu este liberal (de 22 de ani). Este fiul lui Virgil Mănescu, fruntaș liberal din perioada de după război și unul dintre cei care au refondat Partidul Național Liberal în decembrie ’89 – ianuarie ’90 iar soția este eurodeputata Ramona Mănescu (despre care am auzit doar lucruri bune). Un alt argument pentru care Rareș Mănescu ar trebui să fie primarul sectorul 6 este că are susținerea lui Oprescu iar consiliul va fi preponderent USL deci va fi o colaborare foarte bună, fără blocaje determinate de apartenențe la alte partide.
Am (mai) făcut un experiment interesant cu fiul meu în vârstă de aproape 12 ani și plimbându-mă prin oraș cu el în mașină, l-am rugat să zică cu cine ar vota el dacă s-ar ghida doar după lucrurile scrise pe afișele electorale, el neștiind în realitate cine sunt candidații și nici din ce partid fac parte (ca să nu elimin vreo influență din familie). Am rămas plăcut impresionat că el a zis că ar vota cu cel care are cele cinci proiecte (pe care le-a enumerat) deși pe unde am trecut cu mașina nu era vreun afiș cu Rareș Mănescu, ceilalți cu sloganurile lor fiind foarte necredibili, cel mult amuzanți. A fost dovada cea mai clară că cel pe care-l voi vota a ales cu seriozitate problemele reale din sector, probleme ignorate total de actualul primar Poteraș. Ce mi-a rămas mie de la Poteraș a fost faptul că a pus două rânduri de borduri pe Dezrobirii (zona de blocuri, delimitând spațiul verde dintre cele două sensuri de circulație) iar acum, pe ultima sută de metri, a început lucrările de izolare la unele blocuri (doar cele dinspre străzile principale, ca să se vadă mai bine) într-un ritm alert, de începe să-mi fie milă de cei care nu au supravegheat bine lucrările și ar fi posibil vorba de lucrări de mântuială doar pentru ”bifarea” acțiunii!
Dar gata cu politica! Haideți la vot cu toții iar cei care nu sunt hotărâți cu cine să voteze ca primar în sectorul 6 și au încredere în mine, îi rog să voteze cu Rareș Mănescu, liberal din partea alianței USL! Cei care au în plan să voteze cu altcineva, îi rog doar să se (răz)gândească bine! 🙂
Succes! Succes(uri)! 🙂
Marcel Eremia, luni 4 iunie 2012 la 11:30

Rares Manescu suna bine intr-adevar!!!
Fain scris Marcel, poate doar la incheiere as fi spus „Succesuri” 😀
@Cătălin: Mulțumesc! Am corectat. 🙂