Mă simt ca Bruce Willis, greu de doborât în toată seria asta de filme cu el. Iar m-a lovit hardu’, adică placa de bază de la alt calculator. Un server de date. Începuse să dea de veste că nu mă mai vrea dar eu nu și nu. Hai că mai poți, mai o zi, mai una, hai că nu-i bai că te restartezi de 20 de ori pe zi, mai poți hai, hai că știu eu că poți! Iar tu nu știi sau nici nu-ți pasă măcar că eu știu că poți!

După ce a căzut însă la datorie (placa e veche de vreo 7 ani) mi-am dat seama că tot tratamentul cu ceaiuri și comprese reci administrat până acum (am schimbat sursa, placa video, etc în speranța că nu-i placa de bază) nu a mai dat rezultatele cerute. Cerute de mine. Asta e. Asta-i și soarta noastră, a oamenilor, cu atât mai mult a electronicelor de tot felul, deși aparent ele au fost create să ne ajute de la cap la coadă nu să ne creeze atâta probleme cu dependența asta de ele. Asta a fost sâmbătă.

Duminică deja mă consolasem cu ideea că trebuie o altă placă și făceam deja tot felul de scenarii de optimizare a pieselor care trebuiau luate. Păi ce placă mai găsești acum care mai are memorii DDR1 sau procesor de la Burebista încoace? Și m-a pus, nu zic cine, să instalez/dezinstalez pe calculatorul meu tot felul de programe trial de salvare/restaurare a datelor de pe harddisk-uri când, la următoarea restartare a calculatorului îmi apare binecunoscutul ecran albastru (na că i-am făcut acum pe toți adepții mărului mușcat să se umfle în pene și să râdă de mine). Partea proastă a fost că nu am mai reușit nicicum să-l fac să intre iar în sistemul de operare. Mai pe românește, adică să boot-eze! Să nu credeți că doar de la simpla reinstalare/dezinstalare a unui program de încercare s-a produs asta. Nu! Avea ceva bube de ceva vreme, bube cu care a intrat acum în conflict, de la zecile de instalări și reinstalări de programe de test, de programe care nu mi-au mai trebuit, combinate cu rularea calculatorului 24/24/7 + restartarea lui manuală chiar și după abia 2-3 săptămâni. Iar sistemul de operare (windows 7/64 bit) nu a mai fost reîmprospătat de aproape de 2 ani. Aveam în plan să-l revigorez, dar cred că este inutil de spus cât chef aveam de operația asta de reinstalat totul de la început. Așa că noaptea trecută, cu sau fără cheful amintit, mi-am petrecut-o reinstalând sistemul și alte câteva programe de bază. Dar acum merge sistemul de zbârnâie! Am recuperat și toate datele fără nici cea mai mică grijă, că nu avea ce să se piardă în afară de timpul meu. Cu ocazia asta am început să înclin și mai mult spre soluții de stocare/sincronizare on-line, de tip cloud a tuturor datelor, de exemplu a bookmark-urilor din browser sau a setărilor unor programe, ca să nu mai am grija pierderii unor informații valoroase dar să și beneficiez de interfețe similare pe calculator și pe telefon. Ceva în genul cititorului RSS sincronizat cu Google Reader de pe ambele dispozitive. Am avut ceva probleme și cu formatarea/instalarea pe un SSD a sistemului de operare (cod de eroare 0x80070057), lucru se pare destul de des întâlnit și de alții dar, cu ajutorul lu’ Trăiască și-nflorească Internetul și comunitatea de tehnicieni activi și altruiști! i-am dat de capăt.

Și uite așa am reușit să termin povestea astea care oricum n-ar fi fost dacă nu era problema în cauză, adică așa cum ar fi să ne dăm palme cu una din mâini iar cu cealaltă să ne ținem capul, să nu zboare și ca să avem în continuare în ce lovi!

Și o melodie pe măsura atmosferei!

httpv://www.youtube.com/watch?v=wmin5WkOuPw&feature=related

.

Marcel Eremia, marți 28 februarie 2012 la 01:15