Amintiri din copilărie (7)
duminică, 29 august 2010
Muzica lui Vangelis m-a fascinat de când am cunoscut-o. De fapt muzica electronică în general. Însă Vangelis are ceva foarte deosebit, profund și cu trăiri la intensități greu de descris. Ascultând melodia inserată în timp ce eram în mașina unui prieten, i-am spus acestuia că ce ascultam noi atunci este o muzică foarte periculoasă când șofezi. Mirat, prietenul meu îmi cere justificări pentru că el a ascultat-o de multe ori, la volan fiind, negăsind-o absolut deloc periculoasă, ba chiar foarte plăcută și potrivită la drum. Am continuat să-i spun, deși era evidentă neînțelegerea, că este potrivită pentru cei care vor să se sinucidă cu mașina. Ascultând-o, poți ajunge într-o asemenea stare de deconectare și de izolare de tot ce înseamnă conexiune cu cele lumești încât evident te vei ”trezi” cu mașina într-un șanț, copac sau contrasens…
Deci, a nu se asculta în timpul condusului! 🙂
Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.
Politicile de confidențialitate YouTube
După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.
.
Marcel Eremia, duminică 29 august 2010 la 00:45
Mergi pe autostradă; nu-s copaci, nici şanţuri, iar până vei ajunge pe contrasens vei avea timp de reacţie 🙂
„With hope in our hearts and wings on our heels… … …”
httpv://www.youtube.com/watch?v=TLbWBlB2aWA
Deci, despre ce vorbim(ticuri verbale nationale):)actiunea din fotongrafie se petrece in Spaniolia ?Foarte frumoasa toata povestea…mergeti pe la campie cand ascultati Vanghelis…intre campurile de flori si grau ori rapita ori toate culorile, nu se pot intampla accidente.
Nu mai am boxe, nu pot asculta muzici…astept compasiune!Stiu ca va veni!
de mult nu am mai ascultat vanghelis. unul dintre favoritii mei.
scuze – vangelis
@Catalin: Mulțam de sfat! Sper să nu țin cont de el! 🙂
@Dragos B.: Faine cuvinte… și coloană sonoră…
@DD: Observ că totuși vă uitați pe la TeVe, că știți ticurile verbale naționale… 🙂
În rest, frumos mi-ar sta să merg cu mașina printre câmpuri cu flori, grâu sau rapiță doar ca să nu se întâmple accidente, nu? 🙂
@iulian anghel: Vangelis sau Vanghelis nu mai contează! Este același, îl știm noi care!
ce misto e asta… unde e? la disney land?
P.S. stiam eu de ce nu ascult vangelis 🙂
Vangelis m-a fascinat și pe mine întotdeauna. E unul din preferații mei.
Ca și muzica electronică în general 🙂
A, nu…am butonat rapid in cautarea a ceva frumos, dara se vede ca pana nu reincepe una din emisiunile preferate al carui realizator este o bomboana muzicala, nu-mi gasesc sederea in fata televizorului:
,,C.V.: Speranta mea este legata de o eventuala serie a doua. Si a treia, a patra si tot asa… Pentru ca tara asta are multe, prea multe ruine. Si chiar daca eu personal voi mai face parte sau nu din echipa seriei a doua, a treia sau a patra, restaurarea trebuie sa continue. Asta in primul rand datorita reactiilor celor care au urmarit pana in momentul de fata „Restaurare” imi spun ca da, este nevoie sa continuam si sa restauram in Romania
zilelor noastre. „
http://agenda.liternet.ro/articol/10167/Catalin-Sava/Restaurare-10Bucuresti.html
@bogudan: Este corectă localizarea!
Doar în mașină nu se ascultă Vangelis! În rest, nu-s probleme… 🙂
@ogărița-țața-căprițața: Ba eu! 🙂
@DD: Am înțeles, să trăiți!
Fotografia e de vis, nici pictata n-ar fi iesit o imagine mai buna.
Cat despre Vangelis…melodia asta a lor (in special) reuseste sa rezoneze cu oricine, iti gadila ADNul 🙂
Stiti…la Timisoara exista o trupa de dans foarte, foarte draga mie…Puls, pe ei i-am vazut dansand superb pe muzichia domnului Vangelis.
Pe coregrafa lor o chema Edith Kadar, o mai iubesc si acum, mi-a ramas strans la inima, un mare talent.
:)Si-l iubeam altfel pe Nicu de la Tarnaveni.
Hop şi Moş Ion că şi el e om! Zic… nu stiu caţi ani aveam, dar ştiu sigur ca şi eu ascultam muzichii din astea. Le înregistram de la radio pe caseta. Vaaiii şi ce-i mai boscorodeam de zeloşii oameni din radio! De fiecare dată când înregistram ceva se apucau de povestit …. 🙂
@Sorin Stuparu: Așa e! Fix la adene se duce! 🙂
@DD: 🙂
@Oana B.: Chestia cu vorbăria era premeditată. Intrau cu ea tocmai ca să nu se înregistreze muzichia…
WOW, Disney! Piratii din Caraibe, am recunoscut imediat imaginea. Si e minunata. Eu am fost in decembrie si cadrele mele sunt sumbre rau, nu au nicidecum atmosfera de Caraibe 🙂
@Mirela: Mulțumesc pentru apreciere. Zici că ai fost la Disney Land… Te-ai dat în lifturile din turnul groazei? Dacă da, cum te-ai descurcat după aia cu cifrele din contabilitate? Nu se învârteau toate în jurul tău? 🙂
O da!!! Trebuie sa recunosc ca a fost unul din putinele momente in care am uitat sa ma gandesc la cifre :)) In rest, as mai merge de vreo doua-trei ori la Disney… parca as fi un copil intr-un magazin cu acadele :))
@Mirela: Eu m-am dus în turn pentru că dorea fiu-meu (9 ani anul trecut) și nu am vrut să mă fac de râs în fața lui. Trebuie să recunosc că a fost singurul loc din Disney Land în care nu prea mi-a venit să zâmbesc. Ba chiar îmi încremenise zâmbetul cu care chipurile, îl încurajam pe el. Pe de altă parte, mă bucur că am cunoscut aceea senzație. Normal, asta după ce s-a terminat totul cu bine!! Până nu am ieșit din lift, tot mai trăiam groaza că poate o iau de la început!
Stiu, oricum, toti cei care s-au dat in draciile alea au ramas cu aceeasi impresie ca oricat de curajos ai fi, la un moment dat tot te sperii 🙂
Mda .. I-am bănuit încă de pe atunci de aşa ceva. Partea bună era că în miez de noapte difuzau aceleaşi melodii şi în aceeaşi ordine. Aşa că aşteptam melodiile cu răbdare – ca un vânător iscusit. 😀