Este sezonul amintirilor…

Plăcute evident deși o amintire poate fi și neplăcută. Depinde însă de gestionarul lor șef. El hotărăște pe care le va adăposti în cutiuța cu amintiri  în care (mai) poți umbla (mai) rapid sau le închide cu un lacăt în alta și aruncă cheia. De fapt, nici de cutia încuiată nu mai știe prea multe…

De multe ori părinții se distrează de răspunsurile micuțelor odrasle sau de gândurile exprimate cu voce tare ale acelorași autori. Iar părinții, într-o dorință de spectacol gratuit sau chiar mândri fiind de emanciparea sau câteodată de sclipirile propriilor progenituri le fac publice, fie vecinilor, rudelor sau oricăror altor posibili interlocutori de ocazie. Fără să realizeze faptul că, de multe ori, poate omulețul chiar a vorbit serios.

Tare s-au mai distrat ai mei într-o zi în care, după ce am venit de la grădiniță, le-am spus tam-nesam că dacă aș fi avut posibilitatea să aleg, adăugire diplomatică pentru că nu știam cum o să reacționeze la o așa idee, mi-ar fi plăcut să am ca părinți pe Margareta Pâslaru și pe Mihai Constantinescu. Evident în rolul mamei respectiv al tatălui. Cu ideea ca Margareta să-mi fie mamă cochetam mai demult, vocea ei mă fascina și mă fascinează și acum, însă nu am divulgat-o nimănui, cine știe, pentru că poate așteptam găsirea jumătății care să completeze familia fictivă. Și iată că ziua a venit. Cu nu știu ce ocazie pe la grădiniță am avut o audiție cu viitorul tată dorit, pe vinil însă nu în carne și oase. Țin minte și acum bălăngăneala noastră amplă de la mijloc în sus, în ritmul lent al parții melodice dintre refrene și sincronizată perfect cu ceilalți 7- 8 copii cu care stăteam împreună pe aceeași bancă lungă din lemn masiv lăcuit.

La marginea pădurii, o clipă m-am oprit….

Într-o manieră de unduire pe care ulterior am remarcat-o cu tristețe ca fiind foarte asemănătoare cu cea practicată de nemți (dar nu numai) într-o berărie, evident ținând una bucată halbă cu spume și cântând cu totul și cu totul altceva. Puteți exersa și voi pe melodia ascultată atunci de mine pentru că este inserată mai jos. Cu sau fără vreo halbă în mână, preferabil însă cu mai mulți parteneri alăturați. Efectul este mai bine perceput și trăit mai intens. Așa cum l-am trăit și eu.

.

.

Marcel Eremia, luni 5 septembrie 2011 la 02:16