Asta a fost ieri. Și tot ieri, sărbătoritul în trei culori era să cadă de pe proaspătul pasaj Basarab inaugurat. Asta ca să-l băgăm în seamă și să nu trecem pe lângă el ca pe ”lângă un stâlp de iluminat” cum zice ”stimabilul” nostru președinte, ordonându-ne în acest fel să fim patrioți. Fără să înțeleagă complexitatea patriotismului și dependența și de alte sentimente cum ar fi de exemplu, mândria pentru președintele meu.

Mândrie care mi-a cam dispărut de câțiva ani buni, ajungând chiar să fie călcată cu bocancii murdari, de însuși acela de care ar fi trebuit să fiu mândru. De fapt, de care recunosc că mi-e foarte rușine…

Nu voi mai spune despre binecunoscuta bălăcăreală inutilă și gratuită față de fostul rege Mihai. Lucrurile sunt deja bine cunoscute și acest episod nu face decât să accentueze lipsa de bun simț, răutatea și disprețul care domină personalitatea președintelui în fața unor evidențe istorice. Și o spun chiar dacă sunt republican convins și fostul rege nu este chiar printre personajele cele mai agreate de mine.

Am remarcat un alt episod aproape deloc dezbătut de media (cel puțin în cea răsfoită de mine). Povestea același individ la un post de televiziune, că a refuzat întâlnirea organizată de ambasadorul Ungariei ca un răspuns la afirmațiile vicepremierului ungar considerate un amestec în treburile noastre interne. Că nu s-a dus acolo este de înțeles, de acceptat chiar. Însă să spui public că l-ai fraierit pe ambasador, spunându-i oficial că nu ai avut timp dar în realitate că nu ai avut chef de el, întrece orice măsură. Ce președintele lui pește ești să nu realizezi că astfel de chestii nu se spun public, că nu e ca atunci când te lauzi față de prietenii tăi din gașcă despre ce bazaconii mai faci în timpul liber și ce mândru ești că l-ai tras în piept pe X sau pe Y, că doar ești mare grangur. Pe lângă lipsa de viziune ce a dovedit-o încă de pe vremea în care era ministru al transporturilor, știți voi chestia aia cu autostrăzile ce trebuiau a ne fi extirpate din creier, cele două episoade ne demonstrează dacă mai era necesar și incapacitatea președintelui nostru de a se controla și anticipa efectele unor declarații făcute ”în nume personal”.

Nu pot fi mândru de drapelul țării mele doar pentru că el fâlfâie în vânt. El poartă în simbolistica lui, pe lângă multe altele și efectele acțiunilor conducătorilor țării de la un moment dat. Nu am cum să le separ și le tratez ca atare. Din patriotismul ce l-am avut în primii ani de la Revoluție (mergeam în fiecare an de 1 Decembrie la Alba-Iulia) s-a ales praful și am ajuns să spun că mi se fâlfâie de aceste sentimente așa ca și de cârpa tricoloră pusă pe unele instituții și în anumite zile.

Și ca să fiu și mai bine înțeles, cred că după ce dispar de pe scenă actualii conducători, îmi voi planta un tricolor pe casă!

Marcel Eremia, luni 27 iunie 2011 la 04:17