WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY
Expoziția departamentului Fotografie și imagine dinamică cu prilejul aniversării a 150 de ani de la înființarea Universității Naționale de Artă București.
Vernisaj 27 noiembrie, ora 21:00, Muzeul Național de Artă Contemporană, etaj 4
WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY?
Artişti şi studenţi participanţi / List of participating artists and students:
Biroul de Cercetări Melodramatice / The Bureau of Melodramatic Research (Irina Gheorghe & Alina Popa), Serioja Bocsok, Bogdan Bordeianu, Michele Bressan, Valentin Cernat, Daniel Constantinescu, Alexandra Croitoru, Larisa Crunţeanu & Xandra Popescu, Cristina David, Daniel Djamo, Andrei Enea, Alex Gâlmeanu, Sabin Gârea, Gabriela Gaug, Irina Ghenu, Delia Gheorghiu, Daniel Ghercă, Bogdan Gîrbovan, Radu Igazsag, Nicu Ilfoveanu, Raluca Ionescu, Regele Ionescu, Regina Ionescu, Aurora Király, Iosif Király, Signe Lillemark, Claudiu Lucaci, Şerban Manta, Bogdan Marcu, Andrei Mateescu, Vlad Mihăilescu, Gheorghe Mircea, Valeriu Mladin, Marius Nedelcu, Ioana Nemeş, Raluca Oancea, Mălina Omuţ, Mario Oprean, Camelia Opriţa, Alexandru Patatics, Vlad Radu Popescu, Lea Rasovszky, Ştefan Sava, Larisa Sitar, Roxana Trestioreanu, Răzvan Tun, Victor Velculescu, Adrian Vinersan
Curatori / Curators: Irina Cios, Iosif Király
Arhitect / Architect: Attila Kim
Prilejuită de aniversarea a 150 de ani a Universităţii Naţionale de Artă Bucureşti, expoziţia aduce împreună artişti care au / s-au format în cadrul Departamentului Fotografie şi Imagine Dinamică înfiinţat în 1995. În cei aproape 20 de ani de existenţă, acest departament şi-a conturat un demers formativ axat pe multidisciplinaritate şi dialog conceptual. Coordonarea activităţii este asumată de profesori care au o susţinută activitate artistică şi care au devenit repere pe scena internaţională. Ei au creat o structură educaţională menită să ofere studenţilor o bază solidă privind practica actuală, reflectată în tendinţele artistice şi teoretice contemporane.
Apariţia acestui departament la Bucureşti a fost sincronă cu o schimbare de paradigmă vizuală şi a contribuit la consolidarea statutului artistic al fotografiei, creaţiei video şi multimedia. Expoziţia de faţă oferă câteva repere ale energiilor ce s-au coagulat în cele două decade de existenţă. Ea pune în dialog artişti şi studenţi din mai multe generaţii aflaţi în etape diferite de carieră. Diversitatea de abordări artistice merge de la cercetări foto-video introspective până la acţiuni şi instalaţii multimedia interactive sau critică instituţională şi activism social.
WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY este invitaţia de a survola două decade de activitate formativă dar şi de a reflecta asupra creaţiei contemporane, în special în fotografie şi video, ca ipostază a memoriei.
––––––––––––––––––
Organized on the occasion of the 150th anniversary of the Bucharest National University of Arts, the exhibition brings together artists who have / were trained in the frame of the Department of Photography and Moving Image, founded in 1995. During its almost 20 years of existence, this department has shaped a formative endeavor centered on multidisciplinarity and conceptual dialogue. The professors who coordinate the department have a sustained artistic activity and have become prominent figures on the international art scene. They set up an educational structure meant to provide students with a solid base of information regarding contemporary practice, artistic and theoretic tendencies.
Synchronous with a shift of visual paradigm, the onset of this department in Bucharest contributed to the consolidation of photography, video art and multimedia artistic status. The current exhibition showcases several points of reference of the energies that have coagulated in the two decades of existence. It facilitates a dialogue between artists and students from several generations which find themselves at various stages in their career. The diversity of artistic approaches spans from photo-video introspective research to interactive multimedia installations or institutional critique and social activism.
WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY is an invitation to explore two decades of formative activity as well as to reflect upon contemporary creation, especially in photography and video, as a stead of memory.
–––––––
Imagine invitație: Ioana Nemeș, WHAT ABOUT Y[OUR] MEMORY, 2002. Paper object, 18 x 24 cm. Iosif Király collection
.
Marcel Eremia, miercuri 26 noiembrie 2014 la 10:00
„Diversitatea de abordări artistice merge de la cercetări foto-video introspective până la acţiuni şi instalaţii multimedia interactive sau critică instituţională şi activism social.”
Cum traduc eu: din pacate fotografie clasica nu avem, pentru ca e mai simplu sa te dai artist cu introspective si instalatii multimedia decat sa faci o imagine academica, o imagine clasica, o imagine de substanta, atemporala… o fotografie nene.
Nu e rau ca o dau pe ulei cu conceptuala, dar tragedia este ca nu e totul asta.
@DL: Eu chiar cred în diversitate de opinii și de exprimare artistică și consider că fiecare gen are valorile și susținătorii lui. Nu cred că cineva ar putea să se exprime perfect în toate genurile, o va face într-un mod în care i se pare mai potrivit. Poate fi una, poate fi alta…
Nu neg că în România de astăzi este o debalansare în defavoarea fotografiei clasice (vorbesc de cea de calitate, că din categoria opusă nu ducem lipsă), dar acest lucru cred că ar trebui să genereze întrebări de genul: de ce fotografia clasică/academică nu mai este atât de apreciată/prezentată/promovată? Poate că acest gen a ajuns pe un anumit palier al dezvoltării ei, la o anumită saturație? Poate că fotografii din România au ceva specific societății noastre și doresc o încălcare a tuturor regulilor clasice, academice? Poate sunt mai răzvrătiți de felul lor și doresc o altă identificare? Nu știu, sunt întrebări mai degrabă retorice, dar care au intenția de a explica într-un fel dilema Dvs.
Pe de altă parte, cine-i oprește pe cei care consideră că fac parte dintre fotografii clasici, să promoveze acest gen gen și să echilibreze balanța de care vorbeam, la modul cel mai practic cu putință? Oare câți mai sunt doritori de așa ceva?
Eu mă bucur că există astfel de evenimente și mi-ar plăcea să fie multe altele, în care să se promoveze și alte genuri, aparent dorite de public. Nu cred, nu vreau să cred, că doar anumite genuri de fotografie au monopolizat resursele finaciare și administrativ-organizatorice din țară, astfel încât ceilalți să nu mai încapă pe scenă, dacă-și doresc asta.
Cred că asta-i mai degrabă tragedia pentru acest gen, că nu mai sunt prea mulți fotografi care să-l mai promoveze…
este regretabil ca nimeni din romania nu poate genera o dezbatere reala despre cum mai departe in fotografie dupa SHOCK-ul digital .
bagatelizarea comunicarii prin desfintarea tuturor barierelor ,accesibilitatea si usurinta folosirii aparaturii si nu in ultimul rind canibalizarea tuturor ierarhiilor profesionale ,sociale dar mai ales lipsa oricarui forum de dezbatere profesionala in fotografie au facut posibila aceast moloch in care ne tinguim .
nu as fi crezut acum 20 de ani ca piramida fotografiei se va rasturna si isi va ingropa virfurile sub greutatea miilor de utilizatori cu scoala facuta pe facebook.
in rest sa auzim de bine ..
.fotografia asa cum se studiaza la nivel universitar este ceea ce este : nimic altceva decit o fiesta a memoriei vizuale !? si asa cum apare in afis citez
” Diversitatea de abordări artistice merge de la cercetări foto-video introspective până la acţiuni şi instalaţii multimedia interactive sau critică instituţională şi ….activism social „
Ce comice si ce imediat muritoare ar fi vestitele intalniri de la Arles cu arta d-asta introspective ( http://www.rencontres-arles.com/ si ce ar muri in doua secunde si ce de rasu plansu ar fi luna fotografiei la Paris ( si ce ar fi targul de fine art de la Photokina ( cu activism sociale.
Nu am nimic impotriva ca o academie de arta sa nu promoveze si noul si toate modalitatile de exprimare… dar m-ar mira imens o academie de muzica in care sa ne cacam pe Stradivarius si sa ne pisham pe Bach si sa taiem piane toata ziua sis a spunem ca cea mai frumoasa muzica e aia cu polistirenu pe geam.
Nu intru in detalii cu linkuri ca nu are rost, chiar nu are rost.
E trist si de fapt cumplit ce se intampla la noi, si in fotografie, printer altele.
@Feri: Așa cum citesc comentariul tău, abordezi o mult mai largă problematică, cu conotații care, din punctul meu de vedere, nu au legătură directă cu acest articol. Mă refer la revoluția tehnologică care a răsturnat unele valori (folosesc acest cuvânt ”valori” nu în sensul strict al cuvântului, ci cu un sens mai larg, de ”bunuri”), lucru foarte adevărat, care însă nu poate fi pus la un loc cu problematica pusă de dl. DL, pentru că nu au o legătură cauzală directă. Din punctul meu de vedere, nu tehnologia trebuie învinovățită sau blamată pentru schimbările majore din fotografie, ci chiar oamenii care o folosesc, pentru că (unii) s-au lăsat pradă comodității și superficialității, într-o deplină acceptare a lor. Acest lucru se vede și în alte domenii, nu doar în fotografie.
În ceea ce privește cealaltă latură a discuției (aici mă adresez într-un fel și dl. DL), referitoare la ponderea genurilor în fotografie dar și la aprecierea acestora, sunt extrem de reținut. Nu pentru că nu aș avea o opinie (personală și nu autorizată) despre un gen sau altul, ci prin faptul că de-a lungul anilor trecuți (și mai ales cu ocazia Salonului Fotografului Român, ediția I, în care mi-am însușit o încercare de acceptare a genurilor de fotografie) am fost martorul unor discuții extrem de contradictorii pe acest subiect. Am observat, din păcate, fără să generalizez, că multe discuții de acest gen se rezumau doar la a ataca persoana și nu creația sau la a critica o fotografie doar pentru că aborda un alt gen decât cel din care făcea parte respectivul, minimalizând până la a le ridiculiza fotografiile, considerate fiind intr-un gen inferior celui pe care-l proslăvea. Un fel de nazism în cultură, iertată-mi fie comparația brutală. Exemple sunt numeroase, vorbind de fotografia de nuntă, comercială, de natură, etc, strict ca gen.
Din acest ultim motiv nu cred că va fi vreodată veo discuție serioasă pe această temă, nu datorită unor răsturnări de valori din zilele noastre, cred că nici înainte nu au fost posibile, din motive evidente.
Oricum, legat de școlile de fotografie de astăzi, în perioada imediat următoare pregătesc o surpriză în domeniu! Sunt convins că se vor da cu ocazia asta și niște răspunsuri la întrebările de mai sus, așa că fiți pe fază! 🙂