Regele a murit, trăiască însă democrația!

Regele a murit, trăiască democrația!

totul a fost impresionant

Impresionant este cuvântul pe care-l pot asocia cu cele trei zile de doliu în care a fost țara noastră. Regele a murit și odată cu el o parte din istoria încă necunoscută multora dintre noi. Necunoscută dintr-o simplă ignorare, din prostie sau din reavoință. Mai pot fi și subcategorii ale celor trei anterioare, de exemplu dată de aceia care au o satisfacție deosebită de a denigra permanent națiunea română sau criticii de serviciu care oricum au ceva de comentat, indiferent de situație.

Am fost de-a dreptul impresionat de amploarea ceremoniei și, deși nu știu ce instituții și persoane s-au implicat, țin să le felicit pentru reușită. Micile stângăcii care au putut fi văzute trebuie trecute cu vederea și văzute doar bunele intenții care au fost prezente în acest eveniment. Mă refer strict la ceremonie și nu la falsele încercări ale unor politicieni care până nu demult, înfierau persoana și personalitatea Regelui Mihai iar astăzi sunt mari apărători ai respectului față de istorie.

Și nu mă refer aici doar la exemplul fostului primar al Craiovei, fostă PRM-istă doar în acte și nu în mentalitate. În Craiova a fost o demonstrație evidentă de orgoliu a actualei puteri, pentru a arăta lumii că și ei sunt în stare să aducă mulți demonstranți în stradă. Chiar dacă aceștia sunt plătiți și aduși cu autocarele din împrejurimi. Cine are răbdare și-și stăpânește bine nervii, poate urmări acest videoclip:

 

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

respect pentru adevăr =  normalitate

Ceremonia a fost fastuoasă și așa a trebuit să fie. În cele câteva zile care au trecut de la anunțul că Regele a murit, în România a pătruns mai multă istorie adevărată decât am învățat-o noi în toată școala, de la comuniști. Ba chiar chiar și din cea de după Revoluție, în care perioada în care Regele Mihai a condus țara și au venit comuniștii a fost rezumată în câteva scurte fraze.

Cu siguranță că au fost români care abia acum au aflat că Regele Mihai nu a plecat, pardon, nu a fugit din țară cu vagoane de aur.  Sau că nu ne-a vândut țara la ruși, soarta fiindu-ne deja pecetluită de marile puteri de atunci. Eram deja dați 90% rușilor. Cu siguranță că mulți români abia acum au aflat că meritul României de a se întoarce împotriva unei alianțe nedorite cu Hitler, o decizie care a scurtat războiul cu cel puțin 6 luni, este atribuit în primul rând unui rege în vârstă de doar 23 de ani pe atunci. Dar cu siguranță există din păcate și acum români care sunt convinși de contrariul, cei mai mulți fiind rodul reușit al propagandei ruso-comuniste, prezente din belșug și astăzi.

acum s-a scris istorie

Ar fi păcat să nu conștientizăm că lângă noi, în zilele acestea s-a scris istorie. Extraordinar momentul trecerii mașinii cu sicriul Regelui Mihai pe sub Arcul de Triumf… A fost unul dintre momentele în care s-a punctat hotărât respectul pe care trebuie să-l avem față de personalitatea acestui conducător al țării. Mai ales că avem nevoie să recuperăm din mers acest respect. Nu contează opiniile noastre politice, este un adevăr istoric pe care trebuie să-l acceptăm ca atare. Am spus și am scris de mai multe ori, eu sunt republican convins. Dar asta nu înseamnă că trebuie să-l hulesc pe cineva care nu o merită.

Impresionant a fost și numărul de persoane care au ținut să-l vadă, îndeaproape sau măcar la televizor. Deși, din păcate, avem tendința de a ne aprecia liderii abia post-mortem. Similar a fost în cazul lui Corneliu Coposu, ceea ce nu-i bine deloc. Chiar dacă valorile morale nu mor odată cu cel care s-a ghidat toată viața după ele. Ne arată însă că le înțelegem, le percepem, poate ni le însușim mai bine doar atunci când trecem printr-o perioadă de tristețe și compasiune în care suntem mai receptivi la astfel de valori. Tragediile ne-au unit întotdeauna, păcat că de multe ori doar ele. Dar mai înseamnă și altceva, foarte important. Românii au nevoie, astăzi mai mult ca oricând, de adevărate modele morale de conducători pe care și-i doresc.

Impresionant sunetul sfâșietor și prelung al sirenelor trenului regal când acesta ajungea într-o gară, pe drumul de la București la Curtea de Argeș. O asociere teribilă mi-am imaginat-o cu suntele făcute de un bucium.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Acest moment, împreună cu cel al trecerii pe sub Arcul de Triumf au fost cele care pe mine m-au marcat profund și le voi reține permanent când îmi voi aduce aminte de aceste zile care au trecut.

”Michel de Roumanie” versus ”mișel de România”

Din păcate, pe lângă această istorie frumoasă, cam tardivă pentru noi, se mai scrie una extrem de periculoasă. Gloate de netrebnici și impostori, scriu și hotărăsc mișelește legi ale justiției, profitând de momentele în care lumea cinstită a României își jelește eroii. Cu o nesimțire extremă, intenționat parcă în contrapondere cu valorile pe care Regele Mihai le-a afișat întreaga viață, încearcă să decidă soarta democrației de la noi.

Am avut un Michel de Roumanie dar avem nu doar un mișel, ci mai mulți mișei în România, opozabili cu tot ce înseamnă statul de drept. Cu toate că s-a manifestat încă de la începutul anului și se mai manifestă și acum pentru a semnaliza derapajele din acest domeniu. Cu toate că numeroase instituții, asociații de magistrați, personalități, specialiști, ONG-uri care activează pentru a se păstra democrația în România. Acești mișei de România par de neclintit în ceea ce și-au propus să facă. Exemple de implicații nefaste în justiție sunt numeroase. Cu siguranță nicio instituție publică nu este perfect curată, se găsesc niscaiva scheleți prin dulap.

Asta s-a întâmplat pentru că aproape toate, dacă nu chiar toate instituțiile publice din țară au fost politizate, urmărindu-se de fapt controlul lor. Includ aici și DNA-ul, pentru că au fost procese importante cărora li s-a dat NUP cu mulți ani în urmă, însă nici până acum nu au fost pedepsiți acei procurori care au cedat intereselor unui grup infracțional. Dar între actualul DNA, care pare să-și fi luat în serios treaba și un grup de politicieni care-și doresc spălate dosarele, care credeți că ar trebui crezut?

Regele a murit dar democrația nu trebuie să moară

Ca să nu moară trebuie să ne împotrivim cu putere acestor nemernici. Ei ne pot schimba viitorul în rău dacă îi lăsăm. Există deja impresia că mitingurile nu mai sunt eficiente. La un vârf de 600.000 de participanți în istoric, unor obraji groși ca talpa unei cizme cum sunt cei ai parlamentarilor din partidele aflate la conducerea țării, le-ar trebui cel puțin dublu, ca să simtă și ei ceva.

Aș fi tare curios însă de un răspuns din partea specialiștilor în drept constituțional, la întrebarea: se poate face un referendum pentru dizolvarea Parlamentului? Da, știu, nu-i trecută în Constituție la ”posibilitățile” de dizolvare a Parlamentului. Mă-ntreb însă, dacă o Constituție se poate modifica în urma unui referendum, de ce nu se poate dizolva și un Parlament? Pentru echilibru între puteri, în urma unui referendum valabil dacă participă la el cel puțin 30% din numărul persoanelor cu drept de vot, ca la Președinte!

Ce ziceți domnule Președinte, băgăm și noi rapid un referendum pe tema asta?

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.