A trecut și ziua vernisajului, zi pe care am perceput-o ca un examen final, în care am fost ascultat de numeroși, foarte numeroși profesori, pe care i-am simțit extrem de exigenți, pe bună dreptate. Mă bucură faptul că majoritatea covârșitoare a înțeles foarte bine sensul evenimentului, filozofia lui, scopul pentru care a fost creat dar și rezultatul obținut. Selecția pentru print și selecția pentru web, sunt rezultatul obținut după ce am tras linia la selecția fotografiilor primite. Au lipsit câțiva dintre fotografii români importanți, e decizia lor, o respect, dar recunosc însă că ar fi trebuit să depun un efort mai mare pentru promovarea evenimentului. Este drept că fiind la prima ediție, evenimentul a fost privit poate și cu un oarecare scepticism, iar acest fapt a contribuit la decizia unora de a nu participa. Am constatat că foarte mulți dintre participanți, o spun cu certitudine pentru că le știu fotografiile, au dat dovadă de o ușoară superficialitate în selectarea fotografiilor trimise. Cu certitudine aveau multe alte fotografii mult mai bune… Poate că și ineditul evenimentului, care și-a dorit să prezinte valoarea din acest moment a fotografiei românești, indiferent de genul fotografic practicat, indiferent de vârsta celui care o practică, indiferent de școala pe care a parcurs-o sau i-a devenit adept, a constituit o greutate suplimentară în alegerea fotografiilor. Teme impuse nu aveau cum să fie date, din moment ce se acceptau diverse genuri fotografice.

Aș continua cu câteva fragmente din ceea ce am dorit să spun la vernisaj (ceea ce am reușit să spun este o altă poveste 🙂 pentru că, din când în când, am mai deviat un pic de la firul construit inițial) util mai ales pentru cei care nu au fost prezenți la vernisaj și care ar trebui ”instruiți” cum să primească rezultatele acestui eveniment.

”… Am avut ocazia să trăiesc și în vremurile în care fotografia exista doar pe film și pe hârtie. În acele vremuri, în liceu fiind, îmi developam singur filmele și transpuneam apoi imaginea pe hârtie. Chiar îmi preparam câteodată revelatorii, pentru a obține un film cu granulația cât mai mică cu putință.

În acest context înțeleg foarte bine cu ce eforturi se putea face o fotografie, cu câtă răbdare trebuia să aștepți până la finalizarea filmului de 24 sau 36 de poziții, pentru a vedea rezultatul obținut, în comparație cu ceea ce se poate astăzi, cu aparatul foto digital. Nici nu mai adaug ușurința cu care se pot distribui pe net aceste imagini, pe diverse site-uri de socializare. În acest fel numărul de persoane care sunt pasionate de acest hobby sau chiar profesie, a crescut uimitor de mult, în special din rândul tinerilor și care chiar dacă nu au cunoscut camera obscură tradițională, pot avea rezultate remarcabile. Restricțiile impuse de realizarea și vizualizarea fotografiei de pe film au impus un anumit mod de lucru, de a gândi poate de cinci, șase ori înainte de a apăsa pe declanșator. Astăzi trebuie aplicat un alt mod de abordare, tocmai datorită ușurinței cu care se poate obține o imagine, fiind tot mai greu de a ieși în evidență cu ceva diferit de ceea ce au mai făcut alte zeci sau poate sute de fotografi.

Există de asemenea mai multe genuri de fotografie, de ex natură, produs, eveniment, etc, etc, fiecare cu proprii discipoli  ai genului. Nu cred că se poate spune că un anumit gen de fotografie este mai bun, mai frumos, mai deștept decât altul. Sunt doar diferite. Fiecare gen există și se adresează unui anumit segment de consumatori, nu trebuie ignorat sau cu atât mai mult, desconsiderat. În fiecare gen există fotografii reușite sau mai puțin reușite și nu pot fi comparate, ci doar să li se accepte coexistența.

Consider că am avut marele avantaj de a practica fotografie doar din pasiune și nu pentru a-mi câștiga existența. Nu am fotografiat decât de câteva ori, la rugămintea unor prieteni. Atât. Nu mi-a plăcut niciodată să fotografiez la cererea cuiva… În acest fel am reușit să experimentez mai multe genuri de fotografie, să încerc diverse moduri și tehnici de abordare. Cred că asta m-a ajutat foarte mult să văd fotografia în ansamblul ei, să o înțeleg mai bine și să-i accept mai ușor multiplele ei forme de existență.

Datorită acestor aspecte, s-a născut ideea unui eveniment care ar putea reuni rezultatele obținute de fotografi români de generații mai tinere sau mai în vârstă, având diferite abordări și practicând diverse genuri de fotografie.

În acest context ar trebui privite toate fotografiile selectate, fie pentru print, fie pentru web și așa ar trebui înțeles spiritul acestui eveniment. Mi-aș dori ca acest spirit să fie un exemplu și pentru o reevaluare a relațiilor dintre fotografi, relații de multe ori stăpânite de prea multe sentimente negative. Mi-aș dori ca fotografii să fie mai puțin invidioși pe rezultatele altora și mult mai puțin frustrați de propriile nereușite. Cu sprijilul Dvs și al celor care și-au exprimat deja aprecierile pentru eveniment, cred că acest deziderat se poate îndeplini….”

Un alt mare câștig al acestui eveniment a fost și revederea multor fotografi veniți de prin toate colțurile țării (estimez că au fost între 150 și 200 de vizitatori, poate chiar mai mulți), persoane care nu se cunoșteau decât de pe net și care s-au văzut acum și în realitate. Un moment extrem de plăcut și de util pentru această breaslă prea fărâmițată.

În încheiere, precizez că expoziția mai poate fi vizitată până la sfârșitul lunii ianuarie, de luni până vineri, între orele 9.30 și 17.00. Credeți-mă că merită să vedeți fotografiile printate, chiar dacă veți vizualiza pe net această selecție, este cu totul și cu totul altceva să vezi imaginile mari, înrămate zic eu, foarte frumos și expuse în spațiul foarte generos al sălii Constantin Brâncuși. Dacă aveți timp, zău că merită efortul acestei vizite. Cu ocazia asta poate vizitați și Palatul Parlamentului pe interior. După finalizarea expoziției, tablourile vor fi aduse la firma AME design și vedem cum facem ca autorii lor să intre în posesia tablourilor. Probabil că cei mai mulți vor dori să le ridice personal, să ne facă o vizită, cu alte cuvinte să ne (re)vedem. Mie mi-ar face o deosebită plăcere.

Aveți aici selecția print și web din Salonul Fotografului Român, ediția I.

.

Marcel Eremia, luni 20 ianuarie 2014 la 10:30