Am creat un precedent în justiția românească!

Am creat un precedent în justiția românească

Nu singur, nu fără stres, nu fără a băga o grămadă de bani în avocați (din păcate am avut mai mulți pe parcursul celor aproape șase ani de la evenimentul petrecut în toamna anului 2009), nu fără nervi sau supărări cu cei apropiați și foarte apropiați. Totul pentru niște principii cu care am fost învățat de mic, de a fi corect dar și de a aștepta corectitudine din partea celorlalți.

Totul a început de la primirea unei notificări din partea firmei de leasing auto RCI Leasing a încheierii unei polițe de asigurări RCA pentru ultimul an de leasing al unui autoturism Dacia, luat pe firmă. La vederea sumei de 1.100 de lei pentru această asigurare am strâmbat din nas, știind că sumele pentru RCA sunt mult mai mici decât cea pe care această firmă de leasing încerca să mi-o bage pe gât. O rapidă verificare cu asiguratorul la care aveam deja câțiva ani asigurări pe altă mașină am constatat că ea putea fi și de 700 de lei. Mă uit în contractul de leasing, văd că nu mă obligă să am RCA la o anumită firmă așa cum era stipulat pentru CASCO și decid să le trimit o notificare în care să le bat obrazul celor de la RCI Leasing și a Brokerului de asigurare (care apărea și el, dar habar n-am de ce, pe contractul de leasing) și-i invit să-și facă datoria de broker sau să apeleze măcar la o fărâmă de bun simț și să nu mă ”îmbie” cu astfel de prețuri pe care nu ei le plătesc, ci tot eu. Printre alte informări, am mai aflat de la unul, de la altul, despre aranjamentele pe care le făceau (sau le fac în continuare!) firmele de leasing și cu cele de asigurări, pe spinarea clienților. De exemplu, cerând direct firmei de asigurări Omniasig (cea de la care RCA-ul cu pricina era) la acea vreme, nici nu au vrut să stea de vorbă cu noi la telefon, explicând frumos că ei nu încheie asigurări cu clienții finali ci numai pentru firme de leasing. Cu alte cuvinte nu-și mai băteau capul cu doi-trei amărâți, orientându-se la banul gros din aranjamentele cu firmele de leasing care îi obligau pe fraierii lor de clienți să plătească cele mai scumpe polițe din piață.

Revenind la problemă, am redactat o notificare în care ceream (pentru că aveam dreptul ca parte din contract să cer și eu ceva) ori ca brokerul de asigurări să-și facă datoria și să caute un alt asigurator la niște prețuri rezonabile ori să-și decline competența și ne lase pe noi să încheiem asigurarea RCA, la care asigurator dorim noi. Ba chiar le-am precizat (elementul cheie din comunicat) că dacă nu vor răspunde într-un termen de 15 zile, vom considera că și-au declinat competența și ne vor lăsa pe noi să încheiem această asigurare. Plătit curier rapid, obținut confirmare de primire și dă-i ș-așteaptă după un răspuns. Dat telefon la RCI Leasing, ați primit, înțelegeți ce scrie acolo, vă mai trebuie și alte explicații? Da, da, am primit, da, vom vedea, ziceau ei. Nimic, trece perioada de care vorbeam, am mai stat câteva zile, poate-poate, și am trecut la acțiune. Ne-am luat un RCA, le-am trimis o copie și o notificare a acțiunii și să fiți sănătoși că la vară sigur va fi cald.

Chestia este că după ce le-am trimis notificarea asta, se pare că s-au trezit (probabil că nu și-au închipuit că vreun client de-al lor are atâta tupeu să-i înfrunte) și au reacționat imediat. Mi-au trimis un răspuns ANTEDATAT cu o dată în cadrul perioadei pe care le precizasem eu că ar trebui să răspundă (din punctul meu de vedere a fost un fals grosolan în acte dar nu aveam cum să demonstrez că n-a fost doar o neglijență a cuiva de acolo, eu sunt sigur că a fost fals pentru că un șarlatan este așa până la capăt) în care îmi precizau că ce am făcut am făcut degeaba, că n-am dreptul, că-i un contract tripartid (al treilea fiind parazitul de broker care se întreținea din banii umflați ai RCA-ului de pe spinarea clienților) că doar parazitul, adică brokerul, are dreptul să facă asigurarea și mi-au trimis din nou factura cu acel RCA și cu vignieta în original. Evident că i le-am trimis înapoi cu un alt răspuns din partea noastră dar îmi dădeam seama că s-a îngoșat gluma și fără avocat nu mai am cum să gestionez situația. Oricum, atunci a început nebunia. Zeci de telefoane din partea lor, tot timpul o altă persoană căreia trebuia să-i explic toată istoria (inițial naiv, chiar crezusem că ei doresc să afle problema și să o rezolve, dar era o tehnică de-al chinui pe respectivul, adică pe mine, poate-poate cedam acceptam plata RCA-ului are cică a fost plătit de ei deja), dă-i cu amenințările că ne înscriu firma la registru de incidente, că trimit recuperatorii (ceea ce au și făcut mai târziu).

Au început să apară problemele în contabilitate pentru că noi, deși scriam pe fiecare ordin de plată la ce se referă plata (un detaliu extrem de important) figuram la ei cu datorii și penalizări pentru că ei au deturnat plățile de leasing pe care le făceam conștiincios lună de lună în contul acelei facturi de RCA și începeau să calculeze penalizări la sumele restante. Fișa de cont cu ei era varză, măgarii nici nu ne precizau cum au stabilit ei plățile și nici nu am mai avut acces la contul nostru online de pe site-ul lor. Conform spuselor lor, am acumulat o grămadă de penalizări, care brusc s-au stins după o perioadă, printr-o factură de stornare, emisă doar pentru faptul că apăruse între timp o lege care-i obliga la plata unor sume pentru toate activele pe care ei nu le-au recuperat (cum a fost mașina noastră) și nu pentru că-i mustra conștiința.

A trebuit să ascundem și mașina pentru că imbecilii trimiseseră niște huidume de recuperatori (abia au încăput pe ușa lată de la intrare) ca să ne-o ia. Din păcate, am avut și o avarie la mașină, din vina altuia nu a noastră pe care nu am putut să o reparăm pentru că cei de la RCI Leasing ne șantajau cu acel RCA și nu ne-au dat acceptul de reparație. Niște escroci, cum spuneam. Pentru că la un moment dat ne-au trimis și o confirmare de sold zero, adică nu figuram cu datorii la ei, ceea ce era foarte adevărat, iar când am făcut apel la bunăvoința lor de a ne da acceptul pentru reparație, pentru că avem confirmarea de sold zero, mi-au scris că acel sold zero era doar o chestie internă a lor și că de fapt noi figuram cu restanța aia de la RCA. Brusc din sold zero deveniserăm iar datornici la ei. Cert este că după finalizarea perioadei de leasing, deși ne exprimasem dorința de achiziție a mașinii conform contractului, au refuzat să ne facă transferul de proprietate.

Stresul devenise maxim și datorită unui alt aspect, cel al schimbărilor dese de alți avocați ducând la lungirea acțiunilor întreprinse. Apelasem inițial la o avocată care, după o perioadă, s-a angajat la o firmă și nu mă mai putea reprezenta, următoarea a ajuns în arest (nu din cauza mea!) și abia a treia echipă (Bădilă, Bălăban și Asociații) a făcut treaba cea mai bună (cine dorește o echipă de avocați buni, îi recomand!) punând cap la cap toate informațiile și construind o strategie juridică corespunzătoare. Din păcate, după câștigarea procesului la instanța de fond avocata s-a operat, așa că reprezentarea mea în judecarea apelului făcut de RCI Leasing a fost făcută de un colaborator al lor, un avocat foarte bun și el.

În procesul de fond, pe lângă firma mea, mă constituisem și eu (persoană fizică) ca parte vătămată în proces, cerând daune morale pentru tot ce mi-au făcut cei de la RCI Leasing. Singurul capăt de acuzare care mi-a fost respins (au fost patru în total) a fost cel în care cerusem daune materiale pentru devalorizarea mașinii de la momentul în care puteam să devin proprietar și până astăzi, dar nu pentru că ele nu ar fi fost acceptate de instanță (ele au fost admise că existau și de către cei de la RCI Leasing) dar nu am adus probe concludente după care se puteau calcula aceste prejudicii. Sunt sigur că dacă apelam la o expertiză, aceste prejudicii erau admise însă a fost un compromis acceptat și de mine dat de nesiguranța obținerii lor și prețul pe care l-aș fi plătit pentru expertizare.

Cert este că am creat un precedent în justiția românească pentru această speță, câștigând și daune morale, la bază fiind o acțiune în constatare a existenței dreptului de proprietate al firmei AME design asupra autoturismului. Firma RCI Leasing, în loc să accepte de la bun început că a greșit, ne-a ignorat de la început în solicitarea noastră de a reduce prețul, deși știau de finalizarea demersului noastru în cazul în care nu ne răspund la termen. Pentru acest orgoliu imens, răutăți gratuite, bine garnisite și cu o mare prostie din partea lor în diverse acțiuni, au de plătit acum sume imense de bani (doar cheltuielile cu avocații au fost într-un total aproximativ de 2000 de euro!)

Recomand tuturor celor care trec prin astfel de nedreptăți să acționeze ca atare. Este drept că dacă nu aveam posibilitățile financiare de a susține un astfel de demers, probabil că altele erau șansele de reușită. De fapt pe asta se bazează și acești pungași, o dată pe faptul că puțini au curajul să-i înfrunte (cel puțin așa gândesc creierele lor pline de orgolii nemăsurate) dar și pe faptul că datorită unui sistem judiciar extrem de greoi și tare dezavantajos pentru cei care nu au departament juridic propriu, cunoștințe juridice cel puțin pentru o gestionare corectă a diverselor acțiuni sau chiar a înțelegerii lor, costuri mari inițiale cu riscurile de rigoare pentru a nu și le recupera (de exemplu, unele cheltuieli eu nu mi le-am putut recupera pentru că s-au prescris datorită perioadei îndelungate după care i-am acționat în judecată)  mulți renunță la astfel de acțiuni. Totuși, după aproape șase ani de zile de răbdare amestecată cu nervi pot zice din nou cu mare mândrie că am creat un precedent în justiția românească! Sper ca această detaliată descriere să fie de folos și altora, măcar să nu fie păcăliți de astfel de entități specimene economice, de care sunt sigur că ne-am lipsi cu toții! Cine mai vrea și alte detalii îi pot sta la dispoziție.


Marcel Eremia, vineri 29 mai 2015 la ora 10:30

6 Comments

  • Incredibil ce energie aveti. Dar foarte bine, daca toti am face asa s-ar misca lucrurile… cred…

  • @DL: În acest moment aș face o mică corectură, vorbind la trecut: ce energie am AVUT! 🙂

    Vorbind serios, în acest moment parcă nici nu mă pot bucura așa cum ar trebui să mă bucur de soluționarea cazului. Mă simt atât de stors de de energie, aproape groaznic de obosit…

    Sper să-mi revin… 🙂

  • Ai învins de data asta, felicitări!
    Din păcate, după cum ai și probabil constatat, efortul nu a fost răsplătit în realitate de rezultat, consumul nervos și de timp sunt greu de evaluat și compensat.
    Dar ce diferență uriașă ar fi dacă mult mai mulți s-ar lua în piept cu nemerniciile de fiecare zi! Dacă măcar unul din zece s-ar ocupa să conteste o nemernicie pe an eu cred că multe s-ar chimba în România (sau tribunalele ar fi complet inundate cu cazuri pe rol).

    În concluzie: RESPECT!

  • @Cristian Croitoru: Mulțam fain Cristian! Așa este, ar fi mult mai bine pentru toți ca să fie mai multe astfel de situații dar nu vreau să fiu ipocrit. Îi înțeleg pe mulți care nu se aventurează în astfel de situații, nu este deloc ușor și nici la îndemână.

  • Niste sub-oameni toti cei (iar aici vine un maaare cliseu) care cred ca sunt mai presus de lege.
    Sunt in eroare grava toti cei care cred ca pot scapa basma curata facand manarii. Mai devreme sau mai tarziu tot vor fi striviti intr-un fel sau altul.
    Ma racoreste sa citesc ca ati incheiat acest episod oribil. Pare ca orice dement cu o bariera are impresia ca este stapanul universului. Asta vine dintr-o educatie legislativa precara si dintr-o intelegere complet gresita a democratiei.
    Stateam intr-o zi intr-o statie de troleibuz si ma uitam cum un baiat (nu mai mult de 14-15 ani sa fi avut), cu sapca si blugi cu tur lasat (posibil sa fi facut ceva pe el, nu stiu), scuipa coji de seminte in ceea ce se putea numi deja maldăr maricel. O doamna ceva mai in varsta l-a intrebat de ce le scuipa pe jos si nu intr-un servetel sau alt recipient, ca sa nu faca mizerie. Iar raspunsul lui a venit prompt:
    „E libertatea mea de exprimare, asa ma exprim eu, e democratie, nu?”.
    Asta am vazut-o acum cativa ani. Corelez cu articolul de mai sus, adun niste ani la varsta pacientului si bag sama ca s-ar putea ca de leasingul dumneavoastra sa se fi ocupat fix ipochimenul.

  • @Cristiana: Hi, hi, hi. M-a distrat copios concluzia de final a comentariul, da, posibil să se încadreze perfect în profilul psihologic al ipochimenului respectiv. Sunt numeroase astfel de exemple și în alte domenii, de exemplu, în circulația auto. Am dat de numeroase alte specimene d-astea care mergeau pe contrasens și când le fac semn că cei cu ei acolo, le citesc pe buze înjurâturile și mirările că ce, n-am loc să trec pe lângă ei? Dar sigur, asta ține de un minim de bun simț, de cei măcar câțiva ani (n-am pretenția de șapte) de acasă. Eh, e mult de zis… 🙁

    Mulțam de susținere și de…înțelegere! 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.