Păinjeniș (sau ”Vine vacanța cu trenul din Franţa!”)
Este joi şi eu nu mi-am făcut tema… Nu mai am chef de treabă, miroase deja a vacanţă şi a dor de ducă! Trag repede cu ochiul la tema colegului mai mic şi ceva mai silitor și cu voia lui … copiez:
Temă la lectură (clasa a III-a B!)
Alegeţi singuri o poezie din volumul “ Balade vesele și triste” de George Topârceanu pe care să o citiţi în faţa colegilor şi apoi încercaţi să faceți un mic comentariu (scurtă povestire) insistând asupra expresiilor frumoase din poezie.
Păinjiniş
În plasa gândurilor mele de lumină
Ţi-am prins imaginea: o viespe
Subţire-n mijloc, ageră şi fină.
O adiere poate s-o desprindă
Din luminosul ei hamac,
Să cadă ca o floare pe faţa unui lac,
Să-i tulbure metalica oglindă…
E seară… Plopii înşiraţi în zare
Se sting departe –
Văpăi de umbră, facle funerare
La căpătâiul zilei moarte…
De ce să-mi stai zădarnic împotrivă?
Rămâi a mea…
O, nu te zbate, dulcea mea captivă, –
Reţeaua fină s-ar cutremura
Şi fiecare fir întins prea tare
Mă doare…
Că le-am urzit – păinjen solitar –
Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună…
„În această poezie este vorba despre un păianjen. Acesta a ţesut o plasă în care a prins o insectă slăbuţă, un fel de țânțar. Problema este că dacă bate vântul o poate arunca în apă şi se îneacă, până seara este deja moartă. Păianjenul se teme și că insecta i-ar putea rupe pânza dacă se tot zbate şi atunci, ca să o liniştească, îi spune vorbe frumoase: „Rămâi a mea, o, nu te zbate, dulcea mea”. De fapt o minte pentru că el vrea să o mănânce.
La sfârşit, cred că păianjenul îşi dă seama că el doar a visat, că a fost un fel de coşmar, dar aici nu sunt eu chiar sigur…”
Vă doresc tuturor vacanţă plăcută!
.
Anca Eremia, joi 3 iunie 2010 la 10:58
Ia-ne si pe noi in vacanta, spui asa de frumos povesti dimineata , incat cred ca seara chiar traiesti in poveste!
Ce potografie frumoaaaaaaaaaaasaaaaaa!
Asa am un dor de duca… Imi consult agenda cu evenimente sa vad cand pot pleca. Na ca nici chef de treaba nu mai am.
Mai ce-mi place fotografia asta. In plus valoarea ei e dublata de cuvintele sotiei tale.
Jos palaria doamna!
..imaginea din lanul de stuf de acu” un an ..!
@DD: Mulțumeeeeeeeeeeeeeesc!
@iulian anghel: Sper că nu ai lipsa de chef de muncă din cauza articolului… 🙂
@Dragos: Mulțam fain de aprecieri.
@feri: Stuf? 🙂
1, fotografia sper ca-i contrafacuta … ca e prea de tot sa fie asa de la mama natura!
2, parintii nu au vacanta, au numai c.o. si ala de 21 de zile fractionabil in 2 parti din care una de 15 zile… deci dna anca eremia este poftita sa-si respecte programul pana in iulie-august cand e scuzata pe timpul vacantei din dubai…
acesta este comentariul meu cel mai literar pt poezia de mai sus 😀 se vede ca era tare la romana?!
Multumim! Asemenea! 🙂
Frumos! Lucrul in echipa da niste rezultate tare faine! 🙂
Cand eram mica si eu strigam cu bucurie „Vine vacanta cu trenul din Franta!”… si acum e strigat, dar un pic altfel… si in plus nu mai este tren este avion… si nu mai este vacanta este delegatie… 🙂
„De ce să-mi stai zădarnic împotrivă?
Rămâi a mea…
O, nu te zbate, dulcea mea captivă,”
„Nu din argintul razelor de lună,
Ci din fiorul unui vis bizar
Pe care Noaptea mi-l aduce-n dar
Ca să-l trăim o clipă împreună…”
Desprinse din context, vad o poezie de dragoste… Si un strigat de iubire…
@manuela:
1. eu n-am decât fotografii contrafăcute comparând realitatea după care au fost create. Sigur există o modificare în balansul de alb, luminozitate, contrast, saturație, etc. 🙂
2. Atunci când odraslele nu mai au școală automat și părinții au vacanță. Tu cine crezi că face temele copiilor? 🙂
3. (punct adăugat de mine) Nu cred că mergem prea curând în Dubai iar Anca, da, era tare la română… A mers și la olimpiade! 🙂
@Adela:
Faină trecerea de la copilăria ta la maturitate. Deși cam dură trecerea 🙂 de la vacanță la delegație cu toate celelalte la pachet. De ce nu te-ai angajat tu la CEC? 🙂
Pentru ca acum cateva secole cand m-am angajat nu stiam ce inseamna consemnatiuni… si nu voiam sa ma arunc chiar asa in necunoscut… 😀
He he! Am zis eu bine ca sunteti talentati toti trei. 🙂 Cum ii spuneam aseara Ancai… asa-mi placea pe vremea vacantelor, cand dupa medii, diplome si serbari puteam sa ma relaxez pe cei 2-3 pitaci pe care statul ii numeste salariu.
Cat despre poezie… mi-a adus aminte ca trebuia sa postez inca de ieri episodul doi al unei povestioare.
@DD: ; @Dragos: Ce-i drept, mi-a placut intotdeauna sa povestesc si daca ma si asculta cineva e cu atat mai bine 🙂 Multumesc !
@manuela: Dubai?! Plimbare?! Suna bine 🙂 Stii tu ceva? Daca da si Marcel tot face mofturi, poate dam noi o fuga, poate vine si DD, si Iulian, ca parca vroiau si ei vacanta… Ai vazut ce simplu e sa visezi, ca paianjenul!
@Adela: Pai da, este o poezie de dragoste si inca una frumoasa! Cand fiu-miu mi-a prezentat varianta lui, cea reprodusa mai sus, am crezut ca face glumite cu mine! Cand am realizat ca vorbeste serios, am inteles doua lucruri:
1. ca trebuie sa pregateasca alta poezie ca tema (Balada unui greier mic!)
2. si ca nu chiar tot romanul s-a nascut poet!
@oana b: Multumim Oana, stiam eu ca faci parte din „club” (povesti si vacante!). Precis vrei si tu in Dubai (la schi, pe partie artificala) 🙂 Cat despre talentele noastre, vorba bunicii, suntem plini de ele „ca si cainele de purici”! Hai, spor la treaba!
pentru ca prietenul la nevasta se cunoaste, eu ma alaturi celor care apreciaza textul si sunt de acord cu cel care te-a ajutat sa faci fotografia 🙂 Imi plasce mult ce faci domnule, in fotografie, pe blog, pe coclauri, pe furish, pe fatza, pe spate si in toate pozitiile ca imaginatie ai, altefel nu te-as iubi 🙂
cu drag, din Moldova sau mai bine de peste tot..cum spun unii!
@ionel onofras: Mă bucur că ești așa de aproape de mine și asta pentru că ești ca electronul, în două locuri deodată! Mulțumesc pentru aprecieri și pentru cele îndreptate spre mine și cele spre cel care m-a ajutat să fac fotografia și cele spre cea care a făcut textul! 🙂