Și iată că s-a finalizat și acest eveniment, cu cel de-al treilea copil botezat de noi până acum. Am aflat că zicala ”câte bordeie atâtea obiceie” este mai mult decât adevărată și în acest caz. Iar lumea preferă să mai adauge câte ceva în lista de obiceiuri decât să uite vreunul. Mai ales pe la țară, lumea se întrece să respecte tradiția, deși, de-a lungul timpului și în funcție de ”consilierii” locali, aceste obiceiuri ajung  la exagerări, numite ”obiceiuri băbești” care însă sunt respectate întocmai, ca să nu ajungi subiect de bârfă în gura lumii. Nici cel mai aprig șampon nu va reuși să te spele de ”păcatele” dobândite.

Foarte interesante mi s-au părut ”ingredientele” puse în băița copilului, iar dacă le-ai pune pe toate câte se vehiculează, ți-ai pune justificat întrebarea unde mai pui și copilul sau cum să-l mai speli o dată după ce l-ai uns cu toate cele. Dintre cele mai cunoscute și necunoscute ingrediente (și motivațiile aferente),  menționez:

– busuioc – că sa fie atrăgător;

– miere – să fie dulce la vorbă;

– grâu – să fie cinstit;

– mir – unii ung în întregime copilul chiar și prin gură – ca să nu-i miroase gura; ba chiar și după ce-l spală bine, îl șterg și-l ung bine, bine, peste tot.

– mentă și romaniță – să miroase plăcut;

– măciulii de mac – ca să doarmă bine;

– nuci – ca să nu se vateme;

– aur – ca să fie iubit;

– mărar – să fie plăcut ca mărarul în bucate;

– semințe de cânepă – ca să crească repede;

– pene – ca să fie ușor ca o pană;

– sare – să fie indispensabil;

– apa sfințită – ca să fie copilul curat, pur ca aceasta;

– lapte dulce   – să fie alb și plăcut;

– bani de argint – ca să fie scump și nepătat ca argintul;

– piper – să fie iute la minte;

– ciob de marmură albă – să fie curat și frumos;

– ouă – ca să fie sănătos și fertil;

– bani – ca în viața copilul să aibă parte de avere;

– lână – să fie priceput în creșterea animalelor;

– agheasma – să fie ferit de rele;

– o pietricică – pentru a fi tare ca piatra;

etc, etc, etc.

A! Și să nu uit!  Moașa, după ce scoate banii din cădiță, se duce să arunce apa la rădăcina unui pom fructifer (măr, păr). După aceea se așează pe o covată întoarsă, în timp ce femeile din casă o înconjoară de trei ori, jucând și chiuind de zor. La final, moașa trebuie să sară peste covată, îndrumând și fetele tinere să facă la fel și să zică:

”Hai săriți peste covată/S-aveți și voi o fată/Și săriți mai ‘nălțișor/Să aveți și un fecior!”

.

Marcel Eremia, luni 17 mai 2010 la 00:07