Mai întâi și mai întâi, vreau să le urez un An Nou fericit tuturor celor care poposesc aici câteva clipe, reluându-și apoi plimbarea săltăreață pe câmpia infinită a Internetului. Multă, multă sănătate și tot ce-și dorește fiecare. Știu, sună șablonard, dar măcar sunt urări sincere.  La mulți ani!

Cam de prin perioada Apocalipsei care tocmai (n-)a trecut, mă tot bate un gând. Da’ rău de tot și tot mai tare. Ca piticul ăla care se mai aciuiază  câteodată prin creierul fiecăruia și nu ne lasă în pace, vorbind într-una cu voce tare, însă suficient de încet încât să-l auzim doar noi nu și cei din jurul nostru.

Varianta simplificată a ceea ce-mi turuie piticul ăsta în ultima vreme este: Să trec pe mirrorless!

Varianta mai complicată a traducerii este de fapt mult mai complexă, ea ținând cont și de o schimbare de mentalitate, de abordare a fotografiei, a subiectelor, a stilului și de ce nu, de o luptă cu un conservatorism puternic a ceea ce cred eu despre DSLR-uri și ceea ce există acum în zona aparatelor foto mirrorless. Nu este nicidecum vorba de o achiziție în plus a unui alt tip de aparat, ar fi prea ușor de rezolvat dilema în care mă aflu, ci de o evaluare a unui moment de schimbare, a unei analize mai profunde a unei noi abordări a fotografiei, pentru că cea veche a ajuns la o anumită insatisfacție din mai multe puncte de vedere. Există o limitare, o neputință de depășire a unui obstacol ce nici nu se lasă văzut (cel puțin de către mine) dar se simte într-un mod mai mult decât evident. Trecerea de la o lume la alta este oarecum ușurată de o minimă abordare logică dar mai ales pragmatică a problemei. Noroc cu ingineria de care-s plin… 🙂

Nu m-am plâns niciodată de ceea ce am cărat până acum în spinare, indiferent că era vorba de aparatură foto îndesată prin rucsac sau de alte chestii (ne)necesare într-un moment sau altul. În Nepal am cărat zilnic aproape 15 kg în rucsacul foto, pe toată tura de tracking montan a circuitului Anapurna și n-am avut nimic de comentat. Însă după o vreme, începe parcă să devină incomod căratul întregii truse foto, mai ales când se merge pe principiul ”nu se știe niciodată când ai nevoie de un tip de obiectiv sau de vreun accesoriu”. Și nu neapărat căratul în sine este cel care mă deranjează ci mai mult inutilitatea acțiunii respective. Pe de altă parte, calitatea imaginii scoasă de un aparat DSLR foarte performant începe să nu mai fie atât de departe de calitatea ce există deja la unele aparate mirrorless de astăzi, mai ales dacă se face o reevaluare a subiectelor fotografice care-mi sunt sau nu de un anumit interes. Este o analiză care trebuie să mă repoziționeze în relația mea cu fotografia pentru că, așa cum am spus  deja, există o insatisfacție personală a ceea ce cred și simt eu pentru fotografie și rezultatul efectiv al ei în ceea ce mă privește. Au fost numeroase subiecte pe lângă care am trecut degeaba și care nu au putut fi fructificate cu tancul din dotare pentru că, în cel mai bun caz, speriam lumea. În alte cazuri, dispărea ca prin farmec esența fotografică din jur, pentru că lumea sesiza (să fiu sincer, nici n-avea cum să nu sesizeze) că cineva le calcă intimitatea sau mai rău, apăreau în atmosferă puternice ostilități neștiindu-se că nu lucrez la vreo publicație și nu aveam de gând să oficializez imaginea omului în vreo ipostază neplăcută.

Concret, această schimbare o văd realizabilă în doi pași:

1. punerea la vânzare a trusei mele foto. O tăiere bruscă a ispitei de a mă mai folosi de vechile ”metehne” cred că este decisivă în a trece cu bine și mai ușor în ”lumea nouă”. Trebuie totuși să nu fiu ipocrit și să dezvălui că nu mă dezic total de DSLR-uri și îmi mai rămâne  ca ”intermediar” un Nikon D5100, cel puțin până la finalizarea celui de-al doilea pas, care nu este chiar foarte aproape de acest moment al scrierii.

2. achiziția unui mirrorless. Aici lucrurile sunt un pic mai complicate decât la parcurgerea sau chiar finalizarea pasului 1. Deocamdată, nu s-a fabricat încă aparatul care să-mi convină din mai multe puncte de vedere. Vreau unul cu zgomotul în ureche extrem de mic (cel mult cum ar fi cel de la apreciatul Fuji X100) sau preferabil inexistent (adică să aibă obturator electronic deoarece nici nu-i mai văd sensul obturatorului mecanic, zgomotos și limitator al timpilor scurți) și cu zgomotul în ochi foarte mic (cum este Fuji X-pro1). Rezoluția senzorului (minim APS-C) vreau să fie între 16-20Mp. Nu este nevoie de mai mult. Fișierul raw musai să fie văzut de către Dxo Optics (în acest moment X-pro1  nu este suportat de către Dxo Optics, din motive evidente de diferență de senzor față de cele de până acum, ceea ce duce la costuri suplimentare de calibrare și măsurare). Aș vrea și o procesare raw pe 14 biți măcar. Vreau să aibă un focus decent de rapid (evident nu poate fi de performanțele unui DSLR bazat pe detecția de fază), iar în zona de video (da, îmi place filmarea cu camera foto) să aibă ”super slow motion” ca la Nikon, dar la o rezoluție mai mare. 🙂 Gama de obiective și accesorii să fie măcar de nivelul celor de la Olympus. Vizorul electronic să fie de rezoluție foarte mare, cum ar fi cele oled de la Sony NEX, 100% acoperire și să-mi afișeze imaginea așa cum va ieși după declanșare, cu tot cu corecțiile făcute de expunere, saturație, balans de alb, câmp de profunzime, ca la Olympus E-M5, etc. Este foarte faină vizualizarea câmpului de profunzime de la Fuji X-pro1. Excelentă!

Ce credeți, când vor apărea astfel de mirroless-uri cu toate specificațiile de mai sus? Sau (să) mai stau mult și bine să mă plâng că nu am găsit camera care mă inspiră suficient? 🙂

Probabil atunci când firmele mari (Nikon, Canon) vor intra (mai) puternic în această competiție, în acel moment va o fi o creștere (mult) mai spectaculoasă a performanțelor acestor camere. Deocamdată nu prea cred că există foarte mari interese din partea acestor firme mari pentru că nu ar face altceva decât să-și concureze propria producție de aparate DSLR… Numai că acestea  nu ar trebui să uite experiența altor coloși (de exemplu Kodak și Nokia) care n-au știut să se orienteze rapid către alte cereri de pe piață. Deocamdată, în acest segment de piață, Fuji a cam luat-o înainte față de ceilalți. Este interesant de constatat că aceste camere mirrorless nu sunt direct apărute ca urmare a unei evoluții tehnologice chiar dacă le înglobează din belșug. Ele sunt mai mult un răspuns la nevoile societății și de asta consider că firmele mai sus amintite ar trebui să aplece mai bine asupra lor.

Camerele mirorless existente acum (chiar și la cele anunțate pentru începutul anului, la CES), excelează pe aici și pe dincolo cu unele chestii, dar nu sunt foarte grozave dacă luăm toate facilitățile lor la un loc, însă nu mă grăbesc. Trecerea  de care ziceam, de la un mod la (cu totul) altul de lucru, nu este realizată doar prin achiziția aparatului ci în primul rând de ceea ce trebuie eu să schimb la mine, în toate cele cu care m-am obișnuit până acum. Și cred că asta va fi mai greu decât să găsesc camera cu cele scrise mai sus!

Cu acestea zise să trecem la primul pas. Detaliez mai jos lista de produse pe care vreau să le pun în vânzare (primele din listă sunt prioritare iar unele accesorii nu le dau decât împreună cu aparatul). În articolul următor, mă voi gândi și la niște prețuri. Dar orice propunere este bine venită. Oricum, cu certitudine este o oportunitate pentru cei care vor să le ia. Aparatura este bine îngrijită și păstrată, iar obiectivele superangular și tele le-am folosit în puține ieșiri. Toate pot fi văzute și testate în București. Cam toate au fost cumpărate de la F64, la începutul lui 2009, atunci când duduia economia. 🙂

Așadar avem:

1. Nikon D3 (47.438 de cadre, foarte bună stare, ambalaj original, manual în limba română, cablu USB). Se vinde împreună cu:

– încărcător dublu MH-22 , 1 bucată

– încărcător simplu MH-21, 1 bucată

– acumulatori EN-EL4a, 5 bucăți (4 originali Nikon +1 echivalent). Acumulatorii au fost folosiți riguros în ordine succesivă și încărcați periodic.

– card CF, 8GB, 6 bucăți (5 bucăți Lexar 300x + 1 bucată Sandisk Extreme IV)

bonus: telecomandă Twin 1 R3-UT, set inele macro Kenko DG, card 2GB Lexar 133x (util pentru salvarea profilelor din  cameră),

2. obiectiv 14-24mm/2.8 (cutie originală, gentuță suport)

3. obiectiv 70-200/2.8 VR (cutie originală, gentuță suport)

4. teleconvertor Nikon TC17EII (cutie originală, săculeț suport)

5. obiectiv 24-70/2.8 De ăsta încă nu sunt sigur că-l dau, posibil să-l păstrez pentru D5100. În plus, l-am folosit mai des și cauciucul de pe el e mai lărgit. Probabil că-l voi duce la service să-l să-i facă o pensă, două, adică să-l mai strâmteze nițel. 🙂

Cam asta e deocamdată.  La mulți ani și să sperăm în mai bine!

.

Marcel Eremia, miercuri 02 ianuarie 2012 la 11:00