Chiar dacă anul a început deja, eu abia am venit din concediu. Un concediu liniștit, cu familia, cu prietenii mei dragi, petrecut în locuri frumoase așa cum mi-aș dori să fie și la noi în țară.

Dar este frumos și la noi. La cererea poporului, programul de artificii, bubuieli și alte chestii tari de distracție maximă, s-a prelungit și după sărbători, cu precădere în București dar și în alte orașe din țară. Ca niciodată de la mineriade încoace, autoritățile au fost mult mai aproape de cetățenii bucureșteni, mângâindu-i pe spinare cu mult drag și plăcere excesivă cu ajutorul unor bastoane de foarte bună calitate, de import (nu din China). Fiind criză, nu s-au alocat fonduri suficiente pentru tradiționala șampanie astfel încât participanții au fost stropiți din belșug doar cu apă din cisterne. Din fericire inclusiv și pentru cei mai rușinoși și mai îndepărtați de evenimente, iar pentru îndrăzneții de la peluza terenului de joc au fost dedicații speciale, personalizate, cu spray-uri lacrimogene direct în ochi.

Petrecerea continuă și la această oră, ca-n povești de altfel și avem promisiuni de transmisiuni color la TV și pentru zilele următoare.

Neschimbați în ale gândirii sunt în continuare cei din actuala conducere a țării, tandemul Bă&bo, care se tot miră de dorințele de distracție ale poporului român, tocmai acuma când e cea mai mare nevoie de stabilitate politică (că aia socială nu mai contează). Trag cât pot de cele câteva luni rămase de furat și nu au vreme de prostii de astea cu alegerile anticipate așa că își trimit reprezentanții, pe post de mineri, pentru mult dorita stabilitate politică.

Deși nu-s adeptul protestelor violente (evident, majoritarii violenți fiind elemente anarhiste care abia așteaptă să profite de astfel de evenimente) le înțeleg disperarea protestatarilor cărora le-a ajuns cuțitul la os și nu mai știu ce să facă de atâta ”bine”. O disperare care radicalizează tot mai mult acțiunile manifestanților și ale populației în general. Masa de votanți manevrată iscusit la ultimele alegeri devine pe zi ce trece o masă critică în stare să schimbe  totul la alegerile următoare. Fie ele la termen sau, sper eu, anticipate. Pentru că este urgent necesar să schimbăm șleahta de hoți de acum. Nu sunt naiv să cred că actualii șefi ai opoziției de astăzi sunt cu toții niște Feți Frumoși pe cai albi imaculați, însă nu pot să renunț la o Speranță a unei evoluții de bun simț ce se impune în aceste cazuri. Din punctul meu de vedere este mult mai importantă stabilitatea socială decât cea politică iar dacă este să aleg, voi alege întotdeauna necunoscuta Speranță în locul Prostiei și Incompetenței din conducerea de azi.

.

La mulți ani Speranță!

.

Marcel Eremia, marți 17 ianuarie 2012 la 01:30