… dacă este joi, este accident. Dacă este vineri, este iar accident. Dacă este luni, este iar accident. Dacă este marți, văd că au luat o pauză,  nu este accident… Dar mâine? …

Prin 1990 apăruseră prin magazine, în cantități ceva mai mari, produse care înainte de Revoluție erau mai greu de găsit fiind dosite de gestionarii vremurilor și eliberate din când în când și nu oricui, pentru a-și asigura traiul, pardon, relația de zi cu zi.

Printre produsele de care vorbesc mai sus se aflau și binecunoscutele și căutatele caiete studențești și care au început să se vadă prin rafturile librăriilor, oferite acum prin mărinimia foștilor gestionari și maselor largi ale populației. Printre care mă aflam și eu, dorind să cumpăr câteva, că doar eram la facultate și aveam nevoie de ele. Am cerut un exemplar să văd și eu calitatea hârtiei deoarece scriind cu cerneală, am avut neplăcuta surpriză să constat că ea trece fără nicio remușcare pe verso-ul paginii scrise. Câteodată, în funcție de timpul de staționare al stiloului pe hârtie, acel cuvânt urma să fie descoperit și pe următoarele două-trei foi. Din păcate și aceste caiete aveau o hârtie execrabilă, mai potrivită pentru un rol de sugativă decât cel de hârtie de scris. Iar culoarea gălbuie a hârtiei completa cu mare succes calitatea suportului de scris. Am întrebat, firesc zic eu, dacă au și alte tipuri de caiete, cu altă hârtie mai de calitate. În locul unui răspuns amiabil, pe lângă privirile fioroase ale vânzătoarei prea rapid și nefiresc convertită la așteptările noilor vremuri, mi-au fost aruncate și niște reproșuri verbale care spuneau de ceva lume mofturoasă și pretențioasă care în loc să fie mulțumită de faptul că aceste produse se pot găsi în raft și că ce, era mai bine înainte, când nu se găseau? Fosta gestionară, rămasă brusc fără puterea avută înainte când lumea i se ploconea și nu crâcnea, trebuind să fie mulțumită de faptul că avea o relație la librăria X sau Gostatul Y, nu pricepea și pace că a intrat într-o altă lume, cu alte mentalități sau măcar cu alte așteptări.

Ajungând cu povestea în zilele noastre, se pare că nu s-au schimbat prea multe din mentalitățile oamenilor, mai precis a celor care ne gestionează iar viața. Strada pe care stau a ajuns pe lista celor care au intrat în reabilitare și  în sfârșit au reușit să o asfalteze. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat în acele vremuri de mult apuse totul ar fi fost ok și eram cu toții mulțumiți, ba chiar rosteam bine cunoscuta și utilizata expresie extrem de (de)motivantă ”las’ că-i bine așa, mai rău să nu fie!”. Nu am nimic cu asfaltul proaspăt pus, este ok, este negru ca în țările din vestul nostru, marcajele urmează să fie puse, trecerile de la strada asfaltată acum la cele asfaltate mai demult sunt cât de cât ok (deși sunt sigur că și aici ar fi putut face treabă mai bună) dar, oameni buni, capacele? Cum sunt puse capacele? Există vreo firmă din România (că alții nu primesc aceste lucrări) care face drumuri și pune ca lumea capacele de la canale, când treci peste ele să nu-ți aduci aminte iar de gropile tocmai acoperite de asfalt? Adică să nu simți că există acolo? Când oi vedea vreodată în România o stradă cu toate capacele de canal puse perfect la nivelul străzii, nici mai sus dar nici mai jos, atunci voi fi sigur că aceea lucrare este dată fără aranjamente și că primăria își face bine treaba cu controlul de calitate. Până atunci, rămân cu gustul amar al unui lucru bine început (cel puțin la nivel de intenție) dar prost finalizat.

Din păcate, chiar și la mai mult de 20 de ani de la Revoluție, nici lumea încă nu-i obișnuită cu această ”favoare” de a avea drumuri asfaltate mai ales dacă-s drumuri fără prioritate în intersecțiiile cu altele și în combinație cu lipsa de atenție, conduita preventivă în circulație, credulitatea unor șoferi că sunt singuri pe drumul public, am ajuns și la explicația titlului articolului. Este drept că nici indicatorul de cedează trecerea nu este foarte vizibil printre crengile copacilor, dar dacă nu-l vezi, nu te gândești că mai există și prioritatea de dreapta? La câteva zile de la finalizarea asfaltării restului din strada mea, în fiecare dimineață, în aceeași intersecție Dezrobirii cu Orșova se tamponează câte două mașini, de fiecare dată vinovatul fiind cel care vine de pe strada noastră proaspăt asfaltată și mirat probabil de proaspătul asfalt, intră ca berbecul în intersecție. Joia trecută două WW, vineri WW cu un Logan, pentru luni făceam pariuri pentru combinația Logan -Logan (așa ar fi fost normal, nu?).  A fost însă o Laguna cu nu știu ce mașină că au luat-o mai repede decât am ajuns noi acolo. Astăzi au luat o pauză și nu s-a bușit niciuna. Am să văd mâine și vă țin la curent.

httpv://www.youtube.com/watch?v=v8duc6596dw

Marcel Eremia, marți 12 iulie 2011 la 21:20