AVERTISMENT:

Acest articol este pentru acei cititori care pot accepta opiniile altor persoane, chiar dacă sunt opinii (mult) diferite. Dacă nu, atunci sunt rugați să nu-l (mai) citească.

Nu cred că există vreun român care să nu fi auzit că duminica viitoare se va desfășura un referendum cu o miză foarte mare, fiind mai important chiar decât căderea guvernelor anterioare sau decât alegerile locale care nu demult s-au încheiat. O miză care a provocat un haos nemaiîntâlnit până acum pe scena românească, nici măcar în obscurii ani ’90. Mai mult, violența din rândurile manifestanților de atunci s-a transferat într-o violență de limbaj și acțiuni ale politicienilor de astăzi dar și în gândurile și opiniilor multor votanți.

Din nefericire, societatea românească este, din nou, extrem de polarizată în opiniile politice iar argumentele nu par să mai țină cont de o logică normală, firească și inteligentă. Totul ține doar de încrederea aproape oarbă într-o tabără sau alta și nu de argumente. Dar nu asta ar fi problema de fond. Problema o văd în lipsa de toleranță a oamenilor față de opinia aproapelui. În lipsa acceptării opiniilor contrare, oricât de diferite ar fi. Să nu sari ca ars și să faci spume la gură că vecinul tău este pro Băsescu. Sau dimpotrivă, că ești pro Antonescu. Sau să crezi despre o anumită decizie de la Curtea Constituțională că este o decizie influențată politic. Sau dimpotrivă, să crezi că acei magistrați numiți politic nu pot avea o influență în votul dat.  Sau să crezi cu înverșunare că premierul a plagiat. Sau dimpotrivă, să bagi mâna în foc că este o făcătură a fostului locatar de la Cotroceni. O comisie (fie ea și singura constituită legal) zice că nu-i plagiat iar altele (fie ele și cu un anumit partizanat politic) zic că invers. De ani de zile au existat astfel de situații în care răspunsurile erau diametral opuse, polarizând tot mai mult societatea și bulversând în același timp pe cei care încearcă cu sinceritate să înțeleagă ce se întâmplă. O aceeași chestie pentru unii era neagră iar pentru alții era albă. Și nimeni nu a răspuns vreodată pentru dezinformarea într-un caz sau în celălalt. Pentru că un lucru nu poate fi în același timp și alb și negru.

Pentru starea generală a națiunii de astăzi învinuiesc în aproape aceeași măsură pe toți politicienii de după ’89 dar și pe reprezentanții de la orice nivel ai instituțiilor care aveau obligația să nu lase ca această stare să degenereze. Aici un rol important, negativ evident, l-a avut justiția. Este mai mult decât evident că multe procese, în care au fost implicate personaje de rang înalt cu/fără legături cu lumea interlopă și/sau ”doar” personaje care au jefuit economia țării au fost tărăgănate sau mușamalizate datorită influenței personajelor importante locale sau centrale. Toate aceste stări de incertitudine nu au făcut decât să polarizeze tot mai mult societatea românească iar adepții celor două tabere să se urască tot mai mult. Pentru că fiecare avea încredere doar în reprezentanții taberei lui. Nu a existat și nu există încă vreo instituție în care românii să aibă 100% încredere că poate stabili adevărul într-o situație sau alta. Politizarea instituțiilor a fost extrem de bine făcută astfel încât decredibilizarea lor este garantată.

În 2004 l-am votat pe Băsescu și nu-mi pare rău de această acțiune nici acum. A fost nevoie de el pentru că puterea PSD-ului de atunci crescuse cu Năstase mult prea mult. Presa avea pumnul băgat în gură prin cumpărarea ei de către guvernanți (bani de publicitate). A fost o etapă necesară de răscolire și de tăiere a unui monstru ce începuse să crească tot mai mare și mai periculos. Nu-mi pare rău că l-am votat dar îmi pare foarte rău că m-a dezamăgit. M-a dezamăgit în special prin faptul că nu știe să construiască ceva de viitor. Nu este un om cu  viziune (vezi chestia cu autostrăzile pe care vroia să le scoată din capul românilor încă de pe vremea când era ministrul transporturilor). Știe în schimb să inițieze și să întrețină conflicte. Conflicte fără sens, fără rezultat. Conflicte cu persoane dar și cu instituții. Nu este un mediator așa cum trebuia să fie conform fișei postului. Mai știe foarte bine să se victimizeze și să apeleze astfel la sensibilitățile umane.  Mai știe să vorbească ca un matelot, să înjure public, nu să se comporte cu prestanța unui președinte așa cum eu mi-l doresc. Nu știe să lucreze în echipă ci doar să comande. A fost președinte și prim-ministru în același timp. A confundat de multe ori țara cu mult lăudata și imensa lui navă pe care a comandat-o în trecut. Asta este impresia mea despre el. Dar poate aș fi trecut cu vederea peste aceste lucruri, însă nu pot să nu descriu cea mai mare dezamăgire pe care am avut-o din partea lui, în așa zisa luptă anticorupție pe care a dus-o. S-a dovedit că nu a avut deloc aceeași unitate de măsură pentru ai lui corupți, așa cum a avut-o pentru ai celorlalți. Îmi aduc aminte de încercările de a șunta miniștrii PNL din guvernul Tăriceanu, fără nici un motiv real. Cazul Atanasiu a fost extrem de elocvent pentru că de fapt nimic nu s-a dovedit a fi în neregulă cu acesta. În timpul guvernelor Boc însă, președintele astăzi suspendat nu a mișcat nici un deget, nu a avut nici o poziție pentru cazul Ridzi, pentru cazul Anastase cu voturile (ne)numărate din Parlament, pentru prelungirea contractelor cu băieții deștepți și cu altele similare. Această evidentă poziție părtinitoare pentru ai lui nu a făcut decât să crească un alt monstru al corupției, de altă ”calitate” decât cel de pe vremea lui Năstase. Unul mai bine înfipt în economia țării, cu mult mai mult tupeu și nesimțire decât a fost pe vremea PSD-ului de atunci. Acest monstru a crescut mare și puternic, având bine înfiptă în cap ideea veșniciei în existența lui. De fapt ăsta este motivul pentru care în această duminică mă duc la vot și votez DA. Pentru o altă etapă din istoria țării noastre, pentru un moment similar de schimbare, așa cum am votat în 2004. Cred în doctrina liberală iar acest președinte pe mine nu mă mai reprezintă și nici nu înseamnă o garanție pentru o opoziție corectă pentru un eventual USL prea mare. Și mai cred că actualul USL se va despărți la sfârșitul celor 4 ani de drum parcurs împreună putând atunci vota mai clar între o doctrină de stânga și una de dreapta (mai mult ca sigur că PNL-ul de atunci se va uni cu opoziția de astăzi, formând o puternică uniune de dreapta).

Mai am un motiv de optimism pentru începerea unei alte etape. Distrugerea unui mit pentru care felicit justiția. Arestarea unui personaj despre care nu se credea vreodată că va fi arestat. Chiar dacă aparent nu este vinovat cu probe în această speță (dacă citiți detașat motivarea în dosarul ”Trofeul calității” veți vedea că nu există dovezi, nu există prejudiciu pentru faptele care l-au băgat după gratii) Năstase merită să fie închis măcar pentru faptul că s-a dat un semnal că-i (din ce în ce mai) liber la a judeca și pe alții, inclusiv pe Băsescu. Nu spun că-i vinovat pentru că nu cunosc exact cauza, dar merită redeschise dosarele flotei și mai ales cel al imobilului din Mihăileanu. Justiția trebuie să-și recâștige prestanța cu care trebuie să se mândrească și cât mai repede să treacă la rezolvarea unor cazuri de corupție. Să știe cât mai mulți dacă într-un caz sau altul este albă sau neagră. Sau poate vreo nuanță de gri, mai deschis sau mai închis, dar să aflăm și noi.

Boicotarea referendumului de către PDL și Băsescu este total inutilă. Dacă nu se prezint la vot majoritatea celor care-l susțin, rezultatul va fi zdrobitor în favoarea demiterii lui, chiar dacă cvorumul nu va permite validarea referendumului. Dacă cu acest scor extrem de defavorabil,  Băsescu se va întoarce la Cotroceni (moment în care instabilitatea politică va crește cu siguranță) agățându-se doar de aberația de lipsă de cvorum (știți bine ce părere a avut în 2009 despre dependența validării de cvorumul referendumurilor) atunci cred că Năstase va fi mult mai respectat pentru gestul de a se sinucide din mândrie decât Băsescu care ar câștiga la ”masa verde”.

Așadar, vă invit pe toți la vot și votați după cum credeți de cuviință. Votați dacă vreți demiterea sau nu a lui Băsescu.

Eu merg și zic DA.

.

Marcel Eremia, miercuri 25 iulie 2012 la 10:30