Nu trebuie sa te sperie. Ambele jumatati au dreptate. Dreptatea lor. Tin minte si acum o scena din 20 decembrie 1989, petrecuta in balconul de la Opera din Timisoara. Ulterior, cand libertatea de exprimare a fost folosita din plin prin diverse ziare, scena respectiva a fost interpretata in cu totul alt mod decat cel pe care l-am inteles eu in acele zile ale Revolutiei. Am fost socat de diversitatea interpretarilor aceleiasi fapte si mai ales de incrancenarea exprimarii lor. Pana la urma am acceptat existenta reala si nu numai filozofica a mai multor adevaruri in functie de gradul de informare selectiva si interpretarea data de fiecare.

Pana la urma cred ca totul este de te simti ca apartii cuiva, ca ai niste pareri (exclud cele ipocrite si demagogice -desi si aici sunt diverse interpretari ale definitiilor lor) si ca le poti exprima fara sa-ti fie frica ca celalalt iti ia gatul ca nu esti in consonanta cu el (asa cam cum era prin ’90 si chiar in zilele noastre). Fiecare trebuie sa respecte opiniile personale ale oricaruia, fara sa fim neaparat de acord cu ele. Cand ajungem sa ne fie teama sa ne exprimam o parere publica atunci e bai mare si asta ar trebui sa te sperie si sa ne sperie pe toti.

Acum chiar ca nu mai stiu ce o se intample. Si nici nu cred ca vom avea guvern anul asta. Si euro o sa mai salte. Si FMI mai zice un „pas” cu banutii.

Sper totusi ca TB sa fii invatat ceva (desi ma indoiesc) si impreuna cu celelalte capete de politicieni sa reuseasca cu totii sa treaca peste niste orgolii si adevaruri subiective si sa puna de-un guvern. Altfel, anticipate scrie la anu’.