Browsing "Amintiri din copilărie"
feb. 13, 2012 - Amintiri din copilărie    7 Comments

Amintiri din copilărie (16)

.

De mic am fost optimist. Pentru unii, această atitudine e percepută sau echivalată cu naivitatea. Indiferent cum o iei, senzația dată de speranța de mai bine îți dă o motivare și chiar o justificare a existenței însăși, nu?

Cum să nu trăiești fericit când asculți piesa de mai jos? Cum să nu crezi că mai există o speranță? Indiferent de stihiile vremii, de acțiunile nesăbuite ale oamenilor care plătesc prematur cu viața, de (in)activitățile guvernanților, de interesele meschine și ipocrite ale celor care propovăduiesc necesitatea cenzurării Internetului, etc, etc.

Dar mai bine să deschidem capacul de la cutiuța cu amintiri….

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

.

Remember when you were young, you shone like the sun.
Shine on you crazy diamond.
Now there’s a look in your eyes, like black holes in the sky.
Shine on you crazy diamond.
You were caught on the crossfire of childhood and stardom,
blown on the steel breeze.
Come on you target for faraway laughter,
come on you stranger, you legend, you martyr, and shine!
You reached for the secret too soon, you cried for the moon.
Shine on you crazy diamond.
Threatened by shadows at night, and exposed in the light.
Shine on you crazy diamond.
Well you wore out your welcome with random precision,
rode on the steel breeze.
Come on you raver, you seer of visions,
come on you painter, you piper, you prisoner, and shine!

.

Marcel Eremia, luni 13 februarie 2012 la 02:15

sept. 5, 2011 - Amintiri din copilărie    1 Comment

Amintiri din copilărie (15)

Este sezonul amintirilor…

Plăcute evident deși o amintire poate fi și neplăcută. Depinde însă de gestionarul lor șef. El hotărăște pe care le va adăposti în cutiuța cu amintiri  în care (mai) poți umbla (mai) rapid sau le închide cu un lacăt în alta și aruncă cheia. De fapt, nici de cutia încuiată nu mai știe prea multe…

De multe ori părinții se distrează de răspunsurile micuțelor odrasle sau de gândurile exprimate cu voce tare ale acelorași autori. Iar părinții, într-o dorință de spectacol gratuit sau chiar mândri fiind de emanciparea sau câteodată de sclipirile propriilor progenituri le fac publice, fie vecinilor, rudelor sau oricăror altor posibili interlocutori de ocazie. Fără să realizeze faptul că, de multe ori, poate omulețul chiar a vorbit serios.

Tare s-au mai distrat ai mei într-o zi în care, după ce am venit de la grădiniță, le-am spus tam-nesam că dacă aș fi avut posibilitatea să aleg, adăugire diplomatică pentru că nu știam cum o să reacționeze la o așa idee, mi-ar fi plăcut să am ca părinți pe Margareta Pâslaru și pe Mihai Constantinescu. Evident în rolul mamei respectiv al tatălui. Cu ideea ca Margareta să-mi fie mamă cochetam mai demult, vocea ei mă fascina și mă fascinează și acum, însă nu am divulgat-o nimănui, cine știe, pentru că poate așteptam găsirea jumătății care să completeze familia fictivă. Și iată că ziua a venit. Cu nu știu ce ocazie pe la grădiniță am avut o audiție cu viitorul tată dorit, pe vinil însă nu în carne și oase. Țin minte și acum bălăngăneala noastră amplă de la mijloc în sus, în ritmul lent al parții melodice dintre refrene și sincronizată perfect cu ceilalți 7- 8 copii cu care stăteam împreună pe aceeași bancă lungă din lemn masiv lăcuit.

La marginea pădurii, o clipă m-am oprit….

Într-o manieră de unduire pe care ulterior am remarcat-o cu tristețe ca fiind foarte asemănătoare cu cea practicată de nemți (dar nu numai) într-o berărie, evident ținând una bucată halbă cu spume și cântând cu totul și cu totul altceva. Puteți exersa și voi pe melodia ascultată atunci de mine pentru că este inserată mai jos. Cu sau fără vreo halbă în mână, preferabil însă cu mai mulți parteneri alăturați. Efectul este mai bine perceput și trăit mai intens. Așa cum l-am trăit și eu.

.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

.

Marcel Eremia, luni 5 septembrie 2011 la 02:16

aug. 22, 2011 - Amintiri din copilărie    4 Comments

Amintiri din copilărie (14)

Câteodată în timpul liber, adică noaptea, răsfoiesc articolele mele mai vechi de pe blog, vizualizând cu plăcere fotografiile puse (în special acolo unde îmi apar prietenii și cunoștințele), dar mai ales reascultând și retrăind muzica (pre)luată de pe Youtube. Datorită problemelor de drepturi de autor unele link-uri devin în timp inactive astfel încât caut altele pentru a mai fi valabile, chiar dacă articolul este mai vechi de un an și probabil că nimeni nu-l va mai citi. Blogul este un jurnal personal pe care autorul trebuie să-l revadă cu plăcere de fiecare dată, întărind cu creionul scrisul care nu se mai vede. Aș fi cel mai fericit om din lume dacă aș știi că cele (re)trăite de mine prin citirea celor scrise, prin vizualizarea imaginilor și nu în ultimul rând prin ascultarea muzicii puse, sunt simțite și de alții la cel puțin aceeași intensitate. Măcar acolo, la câte un articol, două. Știu că este greu de a intra în rezonanță cu persoane cu moduri diferite de gândire, pe diversele teme abordate prin articole, însă mie îmi este foarte clar că fiecare articol (exceptând știrile) îl scriu cu pasiune, cu trăire, încercând să ating perfecțiunea fiecărui detaliu scris, căutând o fotografie cât mai potrivită și un videoclip care să completeze atmosfera dată de fiecare articol în parte. E unul din motivele pentru care articolele se nasc mai greu, cu eforturi mai mari. Rezultatul este însă cel dorit de mine, astfel încât și dacă nu găsesc vreun rezonator la ele, tot sunt cel mai fericit om de pe planetă, pentru urmele lăsate din viața mea.

Trying to find, trying to find where I’ve been.”

Stau câteodată și mă întreb care din cele două arte (muzica sau fotografia) sunt mai dominante în viața mea și-mi este greu să găsesc un răspuns sigur. Cert însă este faptul că muzica îmi oferă trăiri personale mult mai intense și de multe ori aceste trăiri sunt surse de inspirație pentru fotografie. Practic, de înțelegere ale unor alte feluri de trăiri…

Astăzi vă ofer o altă melodie măreață a celor de la Led Zeppelin

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Oh let the sun beat down upon my face, stars to fill my dream
I am a traveler of both time and space, to be where I have been
To sit with elders of the gentle race, this world has seldom seen
They talk of days for which they sit and wait and all will be revealed

Talk and song from tongues of lilting grace, whose sounds caress my ear
But not a word I heard could I relate, the story was quite clear
Oh, oh.

Oh, I been flying… mama, there ain’t no denyin’
I’ve been flying, ain’t no denyin’, no denyin’

All I see turns to brown, as the sun burns the ground
And my eyes fill with sand, as I scan this wasted land
Trying to find, trying to find where I’ve been.

Oh, pilot of the storm who leaves no trace, like thoughts inside a dream
Heed the path that led me to that place, yellow desert stream
My Shangri-La beneath the summer moon, I will return again
Sure as the dust that floats high in June, when movin’ through Kashmir.

Oh, father of the four winds, fill my sails, across the sea of years
With no provision but an open face, along the straits of fear
Ohh.

When I’m on, when I’m on my way, yeah
When I see, when I see the way, you stay-yeah

Ooh, yeah-yeah, ooh, yeah-yeah, when I’m down…
Ooh, yeah-yeah, ooh, yeah-yeah, well I’m down, so down
Ooh, my baby, oooh, my baby, let me take you there

Let me take you there. Let me take you there

Marcel Eremia, luni 22 august 2011 la 03:55


© 2009 - 2018 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto