Browsing "Amintiri din copilărie"
mai 12, 2014 - Amintiri din copilărie    9 Comments

Amintiri din copilărie (22)

Am trăit un sentiment ciudat revăzând satul bunicilor mei din partea mamei, după o perioadă de zeci de ani, practic după copilărie, perioadă după care bunica mea, rămasă singură, s-a mutat la Timișoara. Ulterior, acum vreo 18 ani, am mai trecut prin sat o singură dată, pentru că așa și-a dorit bunica, să fie înmormântată în satul ei natal, lângă cel cu care și-a petrecut cea mai mare parte din viață. Un sat la care am ținut și eu, fiind locul în care mi-am petrecut toată copilăria, în fiecare vacanță de vară sau de iarnă.

Senzația de revedere a fost destul de bizară, acționând simultan asupra tuturor simțurilor în directă asociere cu memoria și ea, de toate felurile, toate la un loc bulversându-mă din toate părțile, direcțiile și intensitățile, cumulate într-o formă de nostalgie, greu de descris și greu de înțeles pentru cei are nu au trăit experiențe similare.

Îmi vine instantaneu în minte o carte fantastică din copilărie, Corabia Timpului și mă revăd în toate personajele și stările acestora. M-am simțit ca un călător în timp, pentru că multe dintre locuri păreau așa cum le-am lăsat la plecare. Aproape că mă așteptam ca după un colț de stradă să-i întâlnesc pe copiii vecinilor și cu care ne jucam, pe stradă sau pe câmpurile de lângă sat.

În mod ciudat, Timpul, de care eram tot mai conștient că era vinovat de despărțirea mea de copilărie, a mai făcut un rău. Fără să ceară voie cuiva, pur și simplu a redus dimensiunile tuturor obiectelor. A micșorat fântâna din colț, de la care aduceam apa în cantă, ferestrele caselor, a scurtat străzile, deși am numărat și erau tot atâtea case pe stradă, atâtea câte știam. Chiar și casele erau mai mici, ahaaaa, deci asta era explicația pentru străzile astea mai scurte…

Bucuria revederii cu rudele și prietenii a fost imensă, învingând rapid stările bizare care mă încercau. În casa bunicilor constat că sunt din nou năpădit de amintiri. Aici erau găinile, cocoșii, aici era tăietorul de verdeață pentru rațe, aici îndopa bunica gâștele, dincolo, era groapa cu var. Aici era nucul imens în care ne-am făcut căsuță. Uite și cămara în care, de sărbători, abia aveam loc să trecem de tăvile cu prăjituri de tot felul, oale cu creme, torturi. Da, acolo era și punga în care erau ascunse și cele câteva portocale învelite în foiță subțire roșie, obligatoriu prezente pe lângă cadoul de Crăciun al copiilor, adică al nostru. Se pare că am fost la un moment dat, unul dintre ei. Aici era lada cu știuleți cu care făceam focul în soba de teracotă (pe care puneam gutui dar și coji de portocale, după ce le mâncam miezul) din camera mare, acolo unde era tare bine atunci când veneam degerați și uzi de afară. Ciudat însă că frigul ne pătrundea în oase doar seara târziu, când eram nevoiți să venim și noi acasă, atunci ne dădeam seama că era cam frig afară. Acuma, parcă-mi dau seama și în alte momente ale zilei… Cred că am căpătat mai multă experiență…

Iată și grădina cu ardeii din care ne mai înfruptam cu plăcere, luați ca bonus pe lângă felia mare de pâine de casă unsă cu untură de rață, peste care presăram boia dulce. Zmeura din grădină, deși nu mai era la locul ei, de fapt nu mai era deloc, încă mai avea putere să mă facă sa salivez. Doar de la o simplă amintire. Nu a trebuit decât să trec pe lângă locul în care obișnuiau să fie pe vremuri.

Am găsit la locul ei, de parcă mă aștepta să reiau o activitate abia întreruptă, găuroaia dintr-o grindă, locul în care își făcea casă un păianjen imens, eu studiind, chiar ore întregi, cum locatarul își ducea traiul, prinzând diverse insecte sau, când mi se făcea milă de răbdarea lui, îi mai prindeam și-i mai dădeam și eu câte o gustare. Că erau destule muște pentru toți. Erau acolo chiar și cuiele pe care le-am bătut în grinzile hambarului, strâmbe, dar gârbovite nu de la vârsta lor înaintată ci pentru că așa le lăsasem,  de mic copil, nereușind să  înfrunt duritatea lemnului care se opunea și el, cât putea.

Am vizitat biserica noastră reformată și un muzeu din interiorul ei, creat de oamenii de nădejde ai satului, prin donarea unor obiecte vechi, tocmai bune în acest scop. Pe FB vor fi puse câteva fotografii și de acolo.

Mi-a plăcut enorm că de la început, satul mi-a creat impresia unuia viu, foarte activ. Nu doar de la faptul că multe case erau îngrijite sau că am văzut diverse activități ale locuitorilor ci și de la o anumită muzică de fond, recunoscută și ea din copilărie, așternută peste tot: chemările guguștiucilor, cotcodăcitul găinilor și al cocoșilor, cu diversele nuanțe, de a-și chema puișorii la masă, de pericol iminent sau doar pentru o mică bârfă cu suratele din vecini, lătratul câinilor, o talangă rătăcită pe câmp, grohăitul purceilor, behăitul oițelor și al caprelor, toate ducându-mă satisfăcut la gândul că am avut o copilărie foarte fericită, fiind plină de sunet.

În final, vreau să vă dedic o piesă faină, foarte potrivită momentului bizar avut în primele clipe ale revederii cu locurile copilăriei.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

 

„Winter Kills – Yazoo”

Green
In your love
On bright days
You grew sunblind
You thought me
Unkind
To remind you
How winter kills
.
Lost
In daydreams
You drove too fast
And got nowhere
You rode on half fare
When you got too scared
How winter kills
.
Tear at me, searching for
Weaker seams
.
Pain
In your eyes
Makes me cruel
Makes me spiteful
Tears are delightful
Welcome your nightfall
How winter kills
.
I tear at you, searching for
Weaker seams
.
.
Marcel Eremia, luni 12 mai 2014 la 10:30
iul. 26, 2013 - Amintiri din copilărie    5 Comments

Amintiri din copilărie (21)

Pentru mine muzica este un adevărat drog.

Muzica pe care o pot recepta. Aceasta îmi creează dependență pentru consumul ei. Cel puțin așa cum înțeleg eu dependența acestei substanțe de prin diverse filme ce dezbat această problemă, pentru că nu am nici o experiență personală în efectele consumului de droguri.

Alte observații:

– pe lângă dependență, muzică îmi oferă și alte experiențe interesante, trăiri intense și complexe, suferințe chiar. Un consum intern pe de o parte, un aport energizant de mare valoare, pe de altă parte. Bilanț pozitiv per total, plăcerea fiind sentimentul, senzația, ce rămâne (mai) mult timp în final.

– muzica îmi este o muză și pentru o altă artă, fotografia, fiind nelipsită asocierea unei imagini cu o melodie oarecare sau invers.

– totodată, muzica mai este un liant foarte bun în relația cu oamenii. Omul, acest animal complex, este mai bine înțeles și apreciat cu ajutorul muzicii.

De ceva vreme mă tot frământă o dilemă. Este evident că o muzică mai complexă, cum ar fi cea cântată de Pink Floyd sau de alți titani ai muzicii, necesită altă sensibilitate a receptorilor din suflet pentru a fi înțeleasă corespunzător decât sensibilitatea/calitatea celor necesare pentru ascultarea unor muzici ușoare, deși poate senzația de plăcere este similară la două persoane diferite, date ca exemplu didactic,  având receptorii descriși mai sus. Pentru cei doi, există posibilitatea unei similitudini ai senzației de plăcere la ascultatul a două muzici diferite așa cum pot exista două stări diferite ale simțămintelor induse de aceeași muzică. Similar cu conceptul de metamerism din colorimetrie și care ne ajută să avem un sistem de control al culorilor și să gestionăm corect culoarea.

N-ar fi interesant de găsit un astfel de sistem de identificare a senzației receptate și pentru acest subdomeniu din lumea oscilațiilor, percepute diferit de către fiecare? N-ar fi interesant un ”spațiu de muzică” ce simulează percepția umană similar cu CIELAB-ul din spațiile de culoare?  N-ar fi interesant să aflăm intersecțiile (elementele comune) dintre diverse ”spații de muzică” diferite așa cum sunt între diversele profile RGB și CMYK? Sau să mergem la extrem și să ne punem întrebarea dacă n-ar fi interesant de ”descris” spațiul muzical al fiecăruia așa cum descriem fiecare echipament de imprimare, monitor ținând cont de condițiile specifice de lucru și pentru cine și-ar dori, o ”liniarizare” a acestor senzații primite de la senzorii noștri? Ar fi interesant de aflat/studiat cum interpretări din ”spații muzicale” extrem de diferite (un cor din muzica clasică, un punk înrăit, un ”metal simfonic”, o piesă rock a anilor ’60-’70, un cor de bătrâne de-ale lui Bregovici, o muzică electronică, etc.) produc aceeași ”piele de găină” pe corpul ascultătorului?

Ar fi interesant? Eu cred că da, exceptând poate aceea ”liniarizare”. Deși poate e frustrant să fii neînțeles de alții pentru că îți place o anumită muzică ce nu le creează plăcere, ba chiar le este deranjantă…

Măcar am avea un limbaj comun al percepțiilor avute de către fiecare atunci când vorbim despre o muzică sau alta…

Ilustrarea muzicală a acestui articol va trebui să urmărească măcar ideea acestuia, neputând însă fi considerată limitată la cele alese drept exemplu, ci doar pentru diversificarea unor piese muzicale care produc aceeași stare maximă de confort. Cel puțin mie…

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

și cred că aș putea să stau câteva luni să inserez alte piese muzicale care au însemnat mai mult decât o simplă ascultare și plăcere de moment. Dar mă opresc că sunt sigur că ceea ce am dorit să spun, am spus. Și dacă nu am reușit eu, cel puțin au reușit cele câteva formații puse aici. Se mai pot adăuga și cele puse deja pe blog, în articolele aceleași categorii: ”amintiri din copilărie”.

.

Marcel Eremia, vineri 26 iulie 2013 la 10:30

feb. 20, 2013 - Amintiri din copilărie    2 Comments

Amintiri din copilărie (20)

De multe ori mă întrebam, probabil ca mulți alții, dacă sunt mulțumit de epoca în care m-am născut și în care, deocamdată, continui să trăiesc. Nu reducând simplist la locația fizică ci, în sens mai larg, raportat la epocile prin care trece omenirea în general. Deși este greu de dat un răspuns suficient de complex, măcar pentru a nu se desconsidera importanța problematicii, dar în același timp și suficient de simplu pentru că lumea nu mai are vreme de filosofat atunci când grijile zilei de mâine apasă prea dureros. Indiferent de starea de spirit a Eului meu la momentul punerii periodice a acestei întrebări, ținând cont de majoritatea covârșitoare a răspunsurilor, pot trage următoarele concluzii:

1. Sub nici o formă nu mi-aș fi dorit să mă nasc înainte și cu atât mai mult, cu mult înainte față de momentul real al începutului existenței mele. Nu mi-ar fi plăcut deloc să trăiesc în perioada Inchiziției sau pe timpul războaielor din Europa. Trebuie de asemenea să recunosc că nu mi-ar fi plăcut, imaginându-mă în preistorie, să fug după bizoni, antilope și alte animale de-ale gurii, pe de o parte și/sau să fug de pterozauri, de vreun T-rex flămând (aproape cred că-i pleonasm) sau de un smilodon plimbăreț tocmai prin zona în care pot presupune că admiram și eu facerea unui munte. Deși, cu ceva simplificări de denumiri, alergatul descris anterior cu ”după” sau ”de” seamănă destul de mult cu stresul din ziua de azi. Se schimbă doar un context.

2. Este acceptabilă situația reală și nu doar din motivul că asta e și nu avem ce schimba, ci chiar din faptul că am traversat  deja etape de schimbare fantastică în ceea ce privește tehnologia și impactul ei asupra vieții omului. Deși mulți ar spune că omul nu s-a schimbat deloc. De vreo 10.000 de ani încoace. Revenind la oile noastre, pot să spun că am prins momentul în care calculatorul era o chestie complicată, zăvorâtă bine în centrul de calcul al vreunei întreprinderi, scumpă și destul de ineficientă, extrem de departe față de ceea ce avem acum, fiecare la casa lui. Am prins fotografia pe film (a/n, color, dia) cu modul de lucru de atunci, la mare distanță față de ușurința cu care se poate face acum o poză/fotografie. Trăim zilele în care căutăm bosoni să dea masă la toți sau schimbăm teorii în fizică. Lansăm oameni în Cosmos pentru divertisment sau ne ghidăm mașinile prin GPS, direct de pe telefoane mobile. Internetul a ajuns azi unde știe toată lumea, deși este extrem de tânăr, dacă judecăm după alte tehnologii inventate de om. Ritmul accelerat al acestei dezvoltări duce la creșterea entropiei cu toată filosofiile all-inclusive. Unde vom ajunge peste 10 ani, peste 50 de ani? Dar peste 800 de ani? Să plusez mai mult, mi-e frică doar să mă gândesc, mai ales că putem trece acum la ultima variantă.

3. Îmi place enorm gândul că m-aș fi putut naște într-o epocă viitoare iar pe parcursul vieții posibile aș fi martorul unei evoluții tehnologice și mai rapide decât cea actuală. Ce fain ar fi… Dar de atâta plăcere mă opresc aici, că mă apucă un soi de nostalgie ciudată, de ceva ce oricum nu s-a întâmplat, nici măcar nu s-ar fi fost întâmplat, dar care mi-e foarte cunoscut și apropiat.

Evident că în călătoria imaginară de mai sus, de fiecare dată Eul actual ar fi de fapt altul, din păcate sau din fericire, în funcție de cazul în care, ipotetic, m-aș fi aflat. Dar dacă tot suntem la ora de imaginație, de ce nu mi-aș putea închipui și o călătorie în timp, luând cu mine și pe Eul meu din prezent? Ceea ce am scris mai sus cu certitudine s-ar schimba și aș fi foarte încântat să trag o fugă în trecut, prin anii 60-70, atunci când muzica era cu totul alta decât cea de acum și aș fi fost  și mai încântat s-o ascult pe Grace Slick în direct, la concertele ei. Vocea mamei hipioților, cum este considerată Grace, este mai mult decât extraordinară, puternică, unică și inconfundabilă. Ce atmosferă… ce muzică… ce texte în melodiile de atunci.

De fapt, aici doream să ajung, să scobesc iar prin cutiuța cu amintiri și să vă prezint o melodie extraordinară a formației Jefferson Airplane. Nu știam însă cum să o zic mai frumos, pe măsura melodiei… 🙂

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

Songwriters: Balin, Marty / Kantner, Paul
Marty Balin – Vocals
Grace Slick – Vocals
Jorma Kaukonen – Lead Guitar
Paul Kantner – Rhythm Guitar, Vocals
Jack Casady – Bass Guitar
Spencer Dryden – Drums
.
You and me, we keep walking around
And we see all the bullshit around us.
You try to keep your mind on what’s going down.
Can’t help but see the rhinoceros around us.
Then you wonder what you can be
And you do what you can to get bald and high!
.
And you know I’m still gonna need you around!
And you know I’m still gonna need you around!
.
You say it’s healing, but nobody’s feeling it;
Somebody’s dealing, somebody’s stealing it!
You say you don’t see and you don’t.
You say you won’t know and you won’t.
Let it come!
.
Everything someday will be gone except silence
And Earth will be quiet again!
Seas from clouds will wash off the ashes of violence
Left as the memory of men;
There will be no survivor, my friend!
.
Suddenly everyone will look surprised,
Stars, spinning wheels in the skies,
Sun is scrambled in their eyes
While the moon circles like a vulture!
.
Some stood at the window and cried one tear;
I thought that would stop the war!
But someone is…
Killing me!
.
That’s the last hour to think anymore.
Jelly and juice and bubbles, bubbles on the floor!
Castles on cliffs vanish
Cliffs like heaps of rubbish
Seen from the stars hour by hour
As splintered scraps and black powder!
.
From here to heaven is a scar,
Dead center, deep as death!
.
All the idiots have left!
The idiots have left!
.
Cows are almost cooing,
Turtledoves are mooing,
Which is why a pooh is poohing
In the sun.
.
Sun!

.

Marcel Eremia, miercuri 20 februarie 2013 la 11:00


© 2009 - 2018 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto