Browsing "Amintiri din copilărie"
mart. 25, 2015 - Amintiri din copilărie    No Comments

Amintiri din copilărie (25)

Ia să facem o scurtă pauză să ne mai liniștim și noi, deși nu prea mult, pentru că nu peste mult timp începem iar câteva acțiuni în domeniul foto. Vă voi ține la curent.

Și cum ne putem liniști mai bine decât să umblăm iar în cutiuța cu amintiri din copilărie, scoțând o piesă de referință a formației Ultravox. Un videoclip rar, filmat așa numita tehnică ”Dutch angle”, tehnică folosită și în unele fotografii.

 

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

 

Ultravox – The Voice

Native these words seem to me
All speech directed to me
I’ve heard them once before
I know that feeling

Stranger emotions in mind
Changing the contours I find
I’ve seen them once before
Someone cries to me

The look and the sound of the voice
They try, they try
The shape and the power of the voice
In strong low tones

Forceful and twisting again
Wasting the perfect remains
I’ve felt it once before
Slipping over me

The look and the sound of the voice
They try, they try
The shape and the power of the voice
In strong low tones

Sweetly the voices decay
Draw on the lines that they say
I’d lost it once before
Now it cries to me

The look and the sound of the voice
They try, they try
The shape and the power of the voice
In strong low tones

The look and the sound of the voice
They try
The shape and the power of the voice
In strong low tones

The shape and the power of the voice


Marcel Eremia, miercuri 25 martie 2015 la ora 10.00

sept. 23, 2014 - Amintiri din copilărie    4 Comments

Amintiri din copilărie (24)

Zilele trecute mi-am făcut ceva ordine printre lucrurile mai vechi, rătăcite și dosite prin cutii. Cu mare bucurie am poposit asupra unor agende, printre filele cărora mi-am redescoperit niște însemnări/cugetări de prin armată sau chiar câteva jurnale ținute după, adică în civilie. În armată am avut bunul obicei de a-mi scrie întâi gândurile pe filele agendelor, ca apoi, după o eventuală corectare, să le transcriu ”pe curat”, pe albele foi ale viitoarelor scrisori adresate prietenelor rămase acasă sau prietenilor împrăștiați prin țară, prin diverse unități militare.

Am zăbovit mai mult asupra unui text, pe care nu știu în ce context l-am scris, pentru că armata mi-a oferit numeroase clipe de meditație la acei 19 ani avuți atunci, premergători anilor ce urmau să apară.

”Sacrifică-ți trei minute din viața ta și uită-te la ceas. Imaginează-ți că vrei să oprești secundarul lui, dar nu cu mâna, ci numai cu gândul. Îți vei uni toate gândurile rătăcitoare asupra secundarului, încercând în zadar să-l oprești. Timpul se scurge încet-încet, însă continuu și ireversibil, nepăsându-i de chinurile tale.

După primele două minute de suferință, te vei consola acceptând imposibilitatea opririi timpului, încercând o părere de rău pentru fiecare secundă pierdută, privind de data asta cu groază la cele câteva zeci de secunde pe care le mai ai din timpul oferit. Cele trei minute ți se vor părea contopite într-un singur timp, timpul vieții tale, care se îndreaptă parcă tot mai repede spre final. În ultimele două secunde vei răsfoi (ca un condamnat la moarte în preziua morții sale) filele vieții tale. Dar filele sunt goale, de un alb imaculat. Nimic nu este scris pe ele. Absolut nimic.

”Atunci ce rost mai are…” – vei recunoaște, dar nu vei termina de spus pentru că s-au scurs și ultimele două secunde, terminând și începând totodată un alt ciclu de numărare…”

.

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

 

.

We are young heartache to heartache we stand
no promises no demands love is a battlefield

We are strong no one can tell us we’re wrong
searching out hearts for so long
both of us knowing love is a battlefield

You’re begging me to go then make me stay
why do you hurt me so bad
it would help me to know do I stand in your way
or am I the best thing you’ve had

Believe me believe me I can’t tell you why
but I’m trapped by your love and I’m chained to your side

We are young heartache to heartache we stand
no promises no demands love is a battlefield
we are strong no one can tell us we’re wrong
searching our hearts for so long
both of us knowing love is a battlefield

We’re losing control will you turn me away
or touch me deep inside
and before this gets old will it still feel the same
there’s no way this world dies

But if we get much closer I could lose control
and if your heart surrenders you’ll need me to hold

We are young heartache to heartache we stand
no promises no demands love is a battlefield
we are strong no one can tell us we’re wrong
searching our hearts for so long
both of us knowing love is a battlefield

.

Marcel Eremia, marți 23 septembrie 2014 la 10.00

 

iul. 30, 2014 - Amintiri din copilărie    2 Comments

Amintiri din copilărie (23)

amintiri din copilărie - laseri

Avertisment: nu încercați să faceți acasă, la serviciu, în parc sau oriunde altundeva, ceea ce am făcut eu! Este total inutil! 🙂

.

Încă de mic îmi plăcea să citesc cărți și reviste de tehnică. Eram abonat la revista Start Spre Viitor (sunt curios cine mai știe de revista aia…) și la Tehnium. La 13 ani am câștigat premiul întâi la un concurs de idei tehnice organizat de revista aia fără viitor luminos, primind drept răsplată un radio portabil. Încă de pe la vârsta de 11 ani aveam ceva cunoștințe de electronică, știam din ce este compus un radio, îmi plăceau la nebunie condensatoarele variabile cu aer folosite la acordul posturilor și mă minunam de diverse soluții constructive ale lor (am desfăcut o grămadă de aparate doar ca să mă uit la aceste fascinante piese, cum se mișcă plăcile între ele fără să se atingă). Pe la 12 ani am primit cadou un joc de montaj Optik (îl mai țineți minte?) de care eram extrem de mândru.

Am început să experimentez diverse montaje optice, dar destul de repede am finalizat toate aparatele indicate pe cutie. Nici nu erau multe… Tot pe vremea aia citisem prin Tehnium despre laser și ajunsesem să fiu fascinat și de el. Era descrisă o schemă de principiu a unui laser cu rubin și îmi propusesem să construiesc și eu unul, ajutat de trusa optică abia primită. Știam că rubine se găsesc prin ceasuri, folosite drept lagăre și chiar am găsit un ceas vechi, care nu mai funcționa, pe care l-am demontat frumos, recuperând unul dintre cele patru rubine. Citisem eu că rubinul folosit în construcția laserului era un pic mai special, impurificat cu ceva atomi de crom, dar cum n-aveam atomi de crom prin casă și nici în comerț nu se găseau, am zis că poate merge și fără. Nu am eu nevoie de unul așa de puternic, cu atomi de crom…

Mai rămânea să fac rost de o oglindă normală și o semi-oglindă puse de o parte și de alta a cristalului de rubin. Nu știam de unde să mai fac rost de un tub cu descărcare în gaz (ăla care ar fi excitat atomii de crom) și am zis, din aceeași modestie legată de necesarul de putere, că îi suficient și un bec cu lanternă. Până la urmă, marea problemă s-a dovedit a fi nu lipsa atomilor de crom sau a tubului cu descărcare ci bateria cu care alimentam becul. Din păcate nu aveam decât un model de bec de 6,3V, folosit împreună cu altele, la o instalație de pom de iarnă și o baterie Elba pătrată de 4,5V. Cine-și mai aduce aminte de bateriile alea de la Elba știe clar cam câte kg de baterii trebuia să cărăm pe munte ca să avem câteva ore de lumină la lanternă.

Cert este că becul lumina roșiatic fiind mai mult decât subvoltat de bateria aia deja consumată. Am zis că numa’ bine, nu va fi un laser puternic, să nu ard ceva prin casă. Aveam ceva amintiri neplăcute ale unor alte experimente anterioare și nu doream să risc ceva. Gata, aveam acum toate componentele și m-am pus să le asamblez.

De la stânga la dreapta, bateria cu bec, urma un soi de banc optic cu care concentram lumina pe următoarea componentă, cristalul de rubin, între cele două punând oglinda normală iar după cristal, pe cea semitransparentă, conform schemei. De fapt, era tot o oglindă normală, dar foarte uzată, așa că stratul de argint se cam dusese. Deci era semitransparentă! Dar stai, ceva nu este în regulă. Oglinda normală nu prea avea sens pentru că nu lăsa lumina să treacă prin ea. Pe schemă, cristalul de rubin (care era ca un tub lung, nu o simplă pastilă găurită cum aveam eu în dotare) era înconjurat de tubul cu descărcare în gaz și nu-l încurcau acele oglinzi buclucașe. Rezolvarea a fost simplă, eliminând oglinda normală din schemă. Mai scădeam astfel un pic din putere, dar nu-i problemă…

Acu-i acu’! Am finalizat asamblarea, acum venea momentul adevărului. Ca o precauție, deloc exagerată la acel moment, am ”curățat” locul ce urma să-l străbată laserul, de diverse suprafețe reflectante, din motive evidente de protecție a muncii!

Buuuuun, totu-i gata, să aprindem acuma becul! Fac legătura la baterie și becul zvâcnește palid să lumineze, cu un ultim efort al bateriei (se cam consumase de cât m-am jucat înainte  cu becul…). Stinsesem lumina în cameră, era deja seară și căutam înfrigurat fascicolul de laser de după cristal, însă acesta  nu dorea să se arate. Cu toate astea, îmi era cam teamă să pun mâna, să testez dacă raza era acolo, așa că am pus o foaie de hârtie. În afară de lumina palidă și roșiatică ce ilumina uniform foaia de hârtie, nu vedeam absolut nimic. Cred că puterea laserului era cam mică totuși… Mi-am zis atunci că precis atomii ăia din crom, care cam lipseau, ar fi avut un rol destul de important și mi-am amânat confecționarea laserului pe mai târziu. Nici nu-mi închipuiam atunci că peste ani și ani voi avea, nu unul, ci trei laseri colorați, e drept, nu făcuți de mine și în niciun caz pentru a mă juca cu ei, dar să-i am în dotare și să printez imagini faine de la alți fotografi! 🙂

În încheierea acestui episod, drept răsplată pentru cei răbdători, am scos din cutiuța cu amintiri o piesă muzicală de care sunt sigur că mă reprezintă întru totul. Ba chiar aș spune că cei care simt melodia așa cum o simt eu, îmi văd în totalitate interiorul meu. Așa mă simt, ca această melodie și cine o simte, mă simte și pe mine…

Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.

Politicile de confidențialitate YouTube

După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.

„Set The Controls For The Heart Of The Sun”

Little by little the night turns around.
Counting the leaves which tremble at dawn
Lotuses lean on each other in yearning
Under the eaves the swallow is resting

Set the controls for the heart of the sun.

Over the mountain watching the watcher.
Breaking the darkness, waking the grapevine.
One inch of love is one inch of shadow
Love is the shadow that ripens the wine.

Set the controls for the heart of the sun.
The heart of the sun, the heart of the sun.

Witness the man who raves at the wall
Making the shape of his questions to Heaven
Whether the sun will fall in the evening
Will he remember the lesson of giving?

Set the controls for the heart of the sun.
The heart of the sun, the heart of the sun.

.

Marcel Eremia, miercuri 20 iulie 2014 la 10.00


© 2009 - 2018 blogul lui Marcel Eremia. Conținutul site-ului este proprietatea Marcel Eremia sau AME design.
Preluarea lui fără menționarea sursei este strict interzisă și se pedepsește conform legilor.

AME design - LARGE FORMAT DIGITAL PHOTO PRINTING

VreauPrinturi.ro - magazin online de tablouri de mari dimensiuni și printuri foto