Astăzi, din păcate, nu putem sărbători așa cum se cuvine tricolorul nostru. Nu doar datorită faptului că este decretat doliu național ci și din faptul că nu mai există vreun eveniment în lumea asta, fie el tragic fie el de bun augur, care să nu fie politizat de către niște viermi cu două picioare, pentru că nu mai pot fi numiți oameni. Fie ei ziariști, fie politicieni.

Cred că nu există cetățean român care să nu fi aflat despre tragicul accident din Muntenegru așa cum nu cred că există un om normal în țara asta care să nu fie scârbit de turnura pe care a luat-o în media românească și acest eveniment, dus la extrem de către unii politicieni, aflați de mai mult de un an în opoziție, dar și de către unii ”ziariști” (cum ar fi domnu’ colonel Turcescu de la B1 sau alți colegi de breaslă din aceeași cloacă de televiziune). Am urât întotdeauna partinitatea extremă, fără argumente, doar de dragul de a da la gioalele adversarului sau, dimpotrivă, de a justifica fără vreo logică purtarea vreunui coleg de partid sau a vreunui susținător. Există multe personaje din lumea politică (din toate partidele) care mă iritau la culme în timp ce le ascultam stupefiat elucubrațiile halucinante în diverse subiecte. Până am aflat că târâturile în cauză nu se făceau de râs (pe) degeaba ci încasau o sumă de la casieria partidului pe care-l apărau cu prețul rușinii naționale. Atunci m-am mai liniștit, pentru că lipsa totală de logică a justificărilor respectivilor mă irita cumplit. Totuși, politizarea acestui eveniment mi se pare mai mult decât exagerat.

Stau și mă întreb oare dacă vom mai putea fi vreodată solidari, noi românii între noi, dacă și cu ocazia acestui neplăcut eveniment, unii consideră că trebuie interpretată politic orice acțiune a premierului sau a vreunui ministru, fără să accepte că asta ar fi o acțiune normală a oricărui administrator din fruntea țării. De exemplu, de ce a plecat ministrul de externe la locul accidentului în loc să meargă la reuniunea cea importantă din Luxemburg? E clar, după mintea bolnavă de ură a unora, că treaba asta este determinată strict de considerente politice. Cum putea să joace baschet premierul sau fotbal cel de la externe, când în Muntenegru se întâmpla tragedia? Combinată cu o bâlbâială reală a autorităților noastre, care vehiculează prost niște informații datorită unei administrații nereformate, ineficiente și lipsite de profesionalism, situația penibilă se agravează treptat pentru că actorii care sunt în scenă (puterea politică, opoziția și presa) intră într-un veritabil concurs de imagine care să atenueze posibilele reproșuri ale celor de care se tem (presa de public, puterea de opoziție și de presă) și uite așa ajungem să ne dăm la țurloaie unii altora. Reprezentanții puterii ajung să facă excese de acțiuni și de prezență în toate locurile, doar doar va vedea lumea cât de bine au ei grijă de tot și de toți. Reprezentanții opoziției îi țin din scurt cu aberații de tot felul și încearcă să explice cât de prost este condusă țara sau cât de bine ar fi administrat ei totul dacă erau la putere. Cu siguranță ar fi fost evitat și accidentul. Iar presa dă în stânga și în dreapta pentru că, zic ei, asta place publicului, să fie câinele de pază al celui care-i plătește vizionarea. Orice exces, din partea oricărei părți, nu face decât să distorsioneze mersul normal și firesc al unor acțiuni.

Mai este nevoie să amintesc solidaritatea de care au dat dovadă muntenegrenii, donând sânge sau salvându-i pe răniți din prăpastie și ducându-i cu mașinile personale la spital? A fost vreodată la noi, vreun apel să nu mai stea lumea la coada unde se donează sânge, pentru erau prea mulți și nu mai aveau capacitate de recoltare a lichidului salvator, așa cum a fost în Muntenegru? Eu nu știu să fi fost, însă tare m-aș bucura să mă contrazică cineva.

Oare cât de tragic ar trebui să fie un eveniment care să ne unească pe noi, românii și să nu ne mai spălăm rufele în public, rufe pe care, tot în public, ni le murdărim? Sper să nu ajung să trăiesc acele vremuri dacă doar de asta este nevoie pentru a fi solidari…

Mulțumesc locuitori din Muntenegru pentru această lecție de solidaritate!

.

Marcel Eremia, miercuri 26 iunie 2013 la 10:30