.

“Odată, Soarele coborî într-un sat, luând chipul unui băiat. Un zmeu l-a pândit şi l-a răpit, închizându-l într-o temniţă. Lumea se întristase. Păsările nu mai cântau, izvoarele nu mai curgeau, iar copiii nu mai râdeau. Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu. Dar, într-o zi, un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze Soarele. Drumul lui a durat trei anotimpuri: vara, toamna şi iarna. A găsit castelul zmeului şi au început lupta. S-au bătut zile întregi, până când zmeul a fost învins. Slăbit de puteri şi rănit, băiatul cel viteaz a eliberat Soarele. Acesta s-a ridicat pe cer, înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura, oamenii erau fericiţi, dar tânărul n-a apucat să vadă primăvara. Sângele cald i s-a scurs din răni, pe zăpadă. Şi în locul în care zăpada se topea, apăreau flori albe: ghiocei, vestitorii primăverii.

De atunci, tinerii împletesc doi ciucuraşi: unul alb şi unul roşu. Ei îi oferă fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi. Roşu înseamnă dragoste pentru tot ceea ce este frumos, amintind de culoarea sângelui voinicului, iar alb simbolizează puritatea şi gingăşia ghiocelului, prima floare a primăverii.”

sursa: Internet

httpv://www.youtube.com/watch?v=fkGUt4QYc08

.

Marcel Eremia, marți 01 martie 2011 la 00:01