Amintiri din copilărie (19)
De multe ori atunci când ceva nu ne iese, încercăm să căutăm vinovați. În propria persoană, în alte persoane implicate sau dând vina pe diverse ”conjuncturi” nefavorabile. De exemplu, pe căldura excesivă sau, dimpotrivă, pe frigul deranjant. Oboseala, plictiseala, lipsa de inspirație sau a timpului din ce în ce mai comprimat sunt unele dintre cele mai des folosite argumente pentru a ”justifica” o nereușită. Sau o întârziere a celor ce ne-am propus să facem. De-a lungul timpului, am mai descoperit un argument: sentimentul că ceea ce faci nu te (mai) reprezintă sau cel puțin modul cum ai început să faci acel ceva nu este pe ”feeling-ul” nostru personal. Și atunci te oprești, te mai odihnești, asculți o muzică bună, îți (mai) faci ordine în ideile care zburdă de capul lor prin capul tău și reiei până când ești mulțumit de ceea ce ai făcut. Secretul reușitei ține de timpul liber avut la dispoziție, de motivația avută pentru ca ceea ce faci să te reprezinte și să nu fie doar o copie mai mult sau mai puțin reușită a creațiilor altora. Și evident este obligatoriu ca activitatea respectivă să-ți facă plăcere și să nu fie impusă de cineva sau de ceva. Sau să fie doar din obligația de a fi în pas cu timpurile.
Așa este și cu articolele de pe acest blog, că aici voiam să ajung de fapt. Pe unele le scriu din plăcere iar pe altele, din foarte multă plăcere. Evident însă sunt condiționate de toate cele enumerate mai sus, fiecare având o anumită pondere, în funcție de contextul dat. Prefer să scriu mai rar (nu am vreun plan de a atinge vreun număr de articole pe an) dar ceea ce rezultă să fie ceva ce mă reprezintă și care să-mi producă o satisfacție personală, prin împărtășirea publică a unor idei sau experiențe. Deși este un blog pe care l-am creat în primul rând pentru mine, vreau să le mulțumesc tuturor celor care mai poposesc pe aici, chiar și dacă o fac doar din când în când. Aș fi foarte încântat să știu că cele scrise creează sentimente plăcute și altor persoane. Însă acest sentiment este împlinit pe deplin doar dacă în ecuație intră și o muzică faină, scoasă și de această dată din cutiuța personală cu amintiri.
Pentru a vedea acest video, te rog acceptă Cookies-urile YouTube. Acceptându-le vei accesa conținutul YouTube, un serviciu oferit de o terță parte.
Politicile de confidențialitate YouTube
După acceptare, opțiunea va fi salvată iar pagina va fi reîmprospătată.
.
Marcel Eremia, luni 20 august 2012 la 11:30
E placut la domniile voastre pe blog, am senzatia ca ma asteapta mai mereu ceva bun de baut , un ceai aromat , o licoare de fructe proaspete si mai ales culori si panze pentru a-mi picta sufletul si a va pune ca pe niste pete ( de culoare) 🙂 de care , paradoxal , nu vrei sa scapi, ci sa le intaresti existenta.
Multumesc lui ,,multumesc„! :)(azi nu am boxe, nu pot asculta…voi canta fara cuvinte ceva potrivit, improvizez , bine?:) )
p.s. (nu ma impresioneaza nici regina Olandei, nici a Angliei)
@DD: Mulțam fain pentru ”mulțumesc lui ”mulțumesc”!” dar și pentru cuvintele de dinaintea citatului, chiar dacă o fac cu întârziere, de altfel bine motivată! 🙂
P.S.: Nu le cunosc personal pe reginele amintite și nici nu știu ce caută ele pe aici! 🙂
P.S.2: Musai boxe, nu se poate altfel… 🙂